„Dacă tinerii ar fi educaţi în spiritul dragostei de patrie, poate nu şi-ar părăsi patria cu atâta uşurinţă, să se ducă să le spele picioarele celor din Apus”

Peste 100 de persoane, dintre care câteva zeci de tineri, au luat parte, sâmbătă, la comemorarea luptătorilor anticomunişti, la Monumentul Luptătorilor Anticomunişti amplasat vizavi de Teatrul „Sică Alexandrescu”. Comemorarea foştilor deţinuţi politic din vremea regimului comunist este marcată în fiecare an în 9 martie, în Ziua Sfinţilor 40 de Mucenici din Sevastia.
După slujba de pomenire, oficiată de un sobor de preoţi, inclusiv catolici şi evanghelişti, oficialităţile au depus coroane de flori în memoria celor care şi-au jertfit viaţa în temniţele şi lagărele de exterminare. Prezente au şi văduve ale martirilor temniţelor comuniste.
„A fost foarte greu atunci. Soţul meu, sas fiind, a venit Securitatea şi a zis, într-o oră strângeţi şi plecaţi. Şi a plecat şi socrul meu era şi infirm, şi au vrut să-l ducă în lagăr. Nu i-au dat voie să facă şcoală şi ca să poată să trăiască, mergea şi făcea cărămidă, să aibă ce cumpăra pâine şi soacră-mea, cu spatele căra lemne, să poată face un foc mic. Securitatea spunea că e copil de exploatator, că socrul meu avea brutărie”, a povestit o braşoveancă.
„Nu sunt omagiaţi suficient aceşti oameni, nu ştiu de ce. Foarte greu am trecut de tot ce a fost atunci, a fost un om dedicat familiei, dar după ce a ieşit de acolo, toată situaţia aceea a avut repercusiuni, a fost dat afară de la şcoală – era student în anul I, când l-au luat, apoi a pierdut nişte ani din viaţă, peste şapte ani, a făcut o şcoală de maiştri mecanici auto, ca să poată întreţine familia. Din temniţe povestea că a fost multă foame, multă bătaie. A ieşit de acolo bolnav cu nervii, a făcut tratamente la spital mai apoi, toată viaţa i-a fost dată peste cap”, a povestit o altă doamnă.
Prezent la eveniment, prefectul judeţului Braşov, Marian Rasaliu, a precizat că „este o onoare deosebită pentru mine să particip la această comemorare, a unor oameni, care indiferent de religie, etnie sau orientare, n-au făcut altceva decât să apere cele mai profunde şi cele mai importante valori omeneşti – libertatea, demnitatea, să apere sufletul acesta al poporului român şi tradiţiile lui. Din păcate, unii dintre ei s-au stins în temniţele comuniste. Alţii, după ani grei de puşcărie şi de umilinţe, au reuşit să supravieţuiască, dar au rămas cu răni adânci”.
„Astfel de evenimente, cum este cel de astăzi (sâmbătă –n.r.) şi altele, cum ar fi Ziua Naţională sau Înălţarea, ar trebui să constituie momente de educare a tinerilor, care să fie educaţi în spiritul dragostei de neam, de patrie, de tricolor, de credinţă strămoşească, dar acest lucru nu prea se face, prea puţini tineri la astfel de evenimente. Este trist să constat pentru a nu ştiu câta oară că la Ministerul Educaţiei şi Învăţământului, aceste importante zile naţionale nu sunt trecute undeva în programa şcolară, pentru că aceste monumente, cum este cel la care suntem astăzi prezenţi nu sunt făcute numai pentru cei care nu mai sunt. Sunt făcute şi pentru cei tineri de astăzi. Fără un cult al eroilor, niciodată nu vom putea clădi ceva sănătos în această ţară şi cultul eroilor se vede la la distanţă, când priveşti în primul rând monumentele eroilor din Primul Război Mondial. Arată jalnic. Dacă tinerii ar fi educaţi în acest spirit al dragostei de patrie, de tricolor, poate nu şi-ar părăsi patria cu atâta uşurinţă, să se ducă să le spele picioarele celor din Apus şi să le culeagă căpşunele. Ar rămâne aici, să lupte, nu cu arma, cum am făcut-o noi cu 60 de ani în urmă, ci cu mijloace democratice”, a punctat Octav Bjoza, preşedinte Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politici şi Deportaţi din România (AFDPR) Braşov şi secretar de stat la Secretariatul de Stat pentru Recunoaşterea Meritelor Luptătorilor Împotriva Regimului Comunist Instaurat în România 1945-1989.