Dacă ministrul Turismului nostru s-ar afla în America...

Corespondenţă din Chicago. Dacă Liviu Dragnea ar vizita Statele Unite în calitatea sa de ministru şi al Turismului, s-ar afla în situaţia de a nu putea lua legătura cu omologul său pentru că, pur şi simplu, acesta nu există. Guvernul american nu e numeros şi stufos ca al nostru. Obama are în subordinea sa mai puţini miniştri decât Ponta, iar dacă ar fi vorba despre vreo competenţă de gen, aceasta ar putea reveni Secretarului de Stat pentru Comerţ.
De turismul american se ocupă un ONG: US Travel Association. Este o structură care grupează reprezentanţi ai tuturor industriilor care contribuie la punerea în mişcare a acestui imens sector al călătoriilor şi agrementului: industria hotelieră, companiile aeriene, feroviare şi auto, marile parcuri de distracţii, croazierele, cazinourile, parcurile naturale. O forţă de care oricine ţine cont, care contribuie decisiv la utilizarea forţei de muncă şi la produsul intern brut. Principala activitate a US Travel Association este „convenţia anuală” – International Pow Wow – care e găzduită de câte o mare metropolă, aptă să pună la dispoziţia organizatorilor cele 5000 de camere de hotel necesare pentru o săptămână, şi un centru de conferinţe care să poată găzdui un număr egal de participanţi. Anul acesta a fost ales marele oraş din Nord, Chicago, după ce în ultimii zece ani POW WOW a balansat între centrele urbane din Sud – Las Vegas, Miami, Orlando, Los Angeles, San Francisco, Annaheim. Mă aflu pentru a 12-a oară la acest festin al turismului american, în calitatea de invitat, alături de alţi vreo 500 de colegi de breaslă din mai mult de 40 de ţări, pentru a asista la marele show al negocierilor unei afaceri de 4,7 miliarde dolari: negocierile dintre cei peste 1000 de agenţi de turism american: şi cei peste 1200 de cumpărători, locali sau internaţionali. Dacă dl Dragnea sau predecesoarea sa, doamna Udrea ar avea prilejul să asiste la acest târg, ar fi uimiţi să constate că nu seamănă cu nimic din ceea ce ştiu dânşii: spectacol şi relaxare. Nu. Aici se munceşte din greu. După ce în primele două zile, cele ale week-end-ului, participanţii s-au familiarizat cu locul şi împrejurimile prin tururile de informare puse la dispoziţie de organizatori, de astăzi până miercuri se munceşte pe brânci: computerele IPW au prelucrat ofertele şi solicitările şi au stabilit un program de întâlniri intensive: câte 20 de minute, timp de circa 8 ore. Cine ratează două întâlniri are toate şansele să nu mai fie admis la următoarea ediţie. Dar seara, după ce se încheie sesiunea, toată lumea este invitată la o mare petrecere colectivă, sau la cele oferite de diferiţi participanţi.
International Pow Wow este o manifestare importantă, care se bucură de toată atenţia din partea autorităţilor, începând cu liniile speciale de primire din aeroport şi continuând cu manifestările culturale şi artistice organizate pe parcursul târgului. Chicago este unul dintre oraşele americane care încearcă să atragă mai mulţi turişti, în condiţiile în care nu dispune de avantajele climatice şi de ambianţă pe care le au marile centre turistice din sud, iar prezenţa sa pe lista organizatorilor este o premieră. Realitatea este că oraşul în care a activat o lungă perioadă preşedintele Obama, a făcut progrese importante, vechea sa faimă de emblemă a gangsterismului rămânând doar o amintire învăluită în pitoresc. Chicago este astăzi unul dintre cele mai importante centre culturale ale Americii şi un simol al modernismului arhitectonic. De aceste realităţi s-a convins şi mica delegaţie de manageri şi jurnalişti români care se află aici de vineri şi care sunt angrenaţi în programul strict al manifestării.
Despre care voi reveni cu amănunte în zilele următoare.