"Dacă ar fi fost în competiţie un Adrian Năstase…"

După ce i-a dedicat un veritabil laudatio, spunând cât de bine s-a înţeles cu el în calitate de consilier şi ce prestaţie de calitate poate să aibă ca preşedinte (anterior afirmase chiar că… alta mai bună ca el nu vede), Traian Băsescu a încercat să explice “lovitura de teatru” dată de Elena Udrea, prin contestarea hotărâtă a deciziei prezidenţiale: “Cristi Diaconescu n-a fost sincer faţă de partid!”
Adică n-a venit să explice în forul acela al lor care se reuneşte în fiecare luni de ce a afirmat că la votarea suspendării din 2007 ar fi fost în “deplasare” şi nu în sala Parlamentului, alături de ceilalţi 331. Cineva mai vigilent din staff-ul udrean a făcut această descoperire studiind lista pe care semnătura lui Cristi apărea în clar. Ba, mai mult, au găsit şi un articol, prin “22”, în care atunci vicepreşedintele PSD explica convingător de ce era necesară suspendarea preşedintelui ţării. Deci, dacă venea şi explica – convingător – poate că mai era candidatul PMP. În faţa acestor evidenţe şi a laşităţii competitorului, fondatorul partidului nu a putut decât să se încline în faţa deciziei colective prin care Elena Udrea şi-a “asumat” candidatura, pentru faptul că se considera mai bine plasată în opţiunile alegătorilor.
Ceea ce este perfect adevărat. În ciuda unei prezenţe continue în prima scenă politică, de aproape zece ani, Cristian Diaconescu continuă să fie un necunoscut pentru marele public. Prestaţiile sale bune din guvernul Năstase, ca ministru al Justiţiei şi ca adjunct la Externe n-au avut, se pare, nici un impact. Propulsarea sa în calitate de condamnat la Primăria Capitalei a fost un eşec usturător pentru PSD, Băsescu câştigând atunci din primul tur un nou mandat. Spectrul eşecului l-a urmărit şi atunci când a dorit să candideze la preşedinţia partidului, cursă pe care a abandonat-o în mod inexplicabil chiar de la start. La fel de inexplicabilă a apărut şi disidenţa sa ulterioară şi alăturarea la celula oportunistă a lui Oprea. Aici a avut şi primul succes din carieră, devenind preşedinte al UNPR, calitate în care a rămas şi pe parcursul exercitării funcţiei de consilier prezidenţial. A promovat, în premieră, paradoxul unui preşedinte de partid care era consilier al unui preşedinte de ţară! Protecţia prezidenţială l-a propulsat apoi la conducerea Fundaţiei Mişcarea Populară, atunci când fondatorii au început să se împrăştie în toate părţile, primind binecuvântarea pentru a candida chiar la preşedinţia republicii. De ce l-a ales atunci Băsescu pe el şi nu pe Udrea, rămâne un mister şi probabil că explicaţia stă în faptul că a dorit să o scutească pe blonda sa favorită de un eşec ce ar fi putut-o afecta prea dur. Între timp şi-a schimbat opinia, deşi şansele noului candidat popular n-au crescut, ba dimpotrivă.
Cam ăsta este Cristian Diaconescu: un băiat bun, prezentabil, cultivat, dar fără forţă şi charismă. În plus, cu un comportament imprevizibil în momentele cheie. Unul dintre deja prea mulţii candidaţi aliniaţi acum la start, într-o competiţie despre care chiar Băsescu recunoaşte că e lipsită de valoare aducând un neaşteptat tribut “prietenului” său de la Jilava. “Dacă ar fi fost în competiţie un Adrian Năstase, foarte mulţi se temperau şi-şi vedeau de treburile lor”…
Un veritabil salut de bună revenire pentru cel care, la ora când scriu aceste rânduri aşteaptă să vadă dacă judecătorii sunt de părere că s-a “îndreptat” suficient…