Cuvinte și alte sensuri… politice

Îmi place țara în care m-am născut. Îmi place micul său strat de bun simț, de cultură ce se opune cu osârdie jegului pretins deontologic-economic transformat practic în cerșit. Știu că supraviețuiesc în arealul matroanelor virgine, a mândrelor care au sute de euro pentru parfumuri dar nu au 50 de bani pentru o fărâmă de pastă de dinți. A băieților ce iubesc, în mica lor pretenție de voinicie la maxim subcultura. Pentru că mă-sa lor e centuristă manelistă și lor le curg balele când ,,se efortează” să articuleze o idee. Deși merg cu kilu` de aur la gât, având mușchii siliconați și râgâind a fericire, dar cu chiloții rupți în cur de la pârnaie. De aceea, colocatar, mai mult de nevoie decât de voie, cu ei, pot considera ca nașterea este un act împotriva propriei voințe. Poate, jossemnatu, vroia să fie german sau luxemBURGHEZ. Dar mă ejectă divinitatea aici. Apreciez însă jocul cuvintelor democratic daco-latine. Bunătatea divină s-a răzbunat în silabe, consoane și vocale alcătuite să ne definească într-o Românie oarecum mistică și încă tragi-comic mioritică. Totuși. Un exercițiu trist: imaginați-vă o lume total portocalie. Sau ce culoare curcubeică mai au foștii noștri aleși. Deși ne-am cam născut într-o fărâmă de Europă cam cenușie. Atunci, ce poate fi mai frumos într-o țară în care te hlizești de foame, decât să plângi de bucurie când ai un ban, o căpătuială, ceva. Un sens, o decență. Vorba reformatorului limbii române, Nichita Stănescu, ,,râsu-plânsu”. Acel Bacovian ,,o tară tristă, plină de umor”, plin de vibrația cuvintelor. Care ne oferă purul adevăr. În contratimp închideți ochii o secundă și gândiți-vă la promisiunile de genul ,,Să trăiți bine”. Nu are ceva din frumosul act al instituțiilor subordonate Zeului Cotrocenist ce vă urează un sincer „Vămuiesc bine”? Apoi uitați-vă la marea iubitoare de terenuri de golf și de piste, această Ană Karenină, satisfăcută rău financiar, Udrea, ce ne zicea pe vremea când era ministresă că în mandatul său se ,,preLING” bine fondurile. Și priviți la buldogul cu colți de aur al țărișoarei și a acoliților săi ce uită că suntem ,,FUNDamentaliștii” bunăstării lor în detrimentul BOCcelei amare pe care am purtat-o patru ani. Și nu putem uita, aici, pe plan local, micii aroganți aleși, puternici ai zilei, maeștri ai șpertului, cheltuitori și țambaliști ce învârt banii după ureche, adevărați cropofili ai banului public. Tocmai de aceea, deși viața dirijată împotriva voinței mele de ei mă învață că trebuie să fiu sărac, prost și votant de bine, nu dau doi bani pe acești manipulatori ai clipei.