Cupa Mondială 2026: De ce mingea Adidas „Trionda" stârnește controverse

Cupa Mondială 2026 a adus multă dramă, goluri superbe și momente spectaculoase. Cu toate acestea, a existat și un grad ridicat de imprevizibilitate.

Fanii au asistat la numeroase surprize până acum, printre care remizele impresionante ale Capului Verde cu Spania și Uruguay, precum și victoria Australiei în fața Turciei. Aceste rezultate neașteptate au făcut prognosticurile pentru Cupa Mondială 2026 mai dificile, însă și mingea folosită în meciuri și-a avut rolul ei.

Mingea „Trionda" a primit multe laude înaintea turneului. Acest „balon inteligent" folosește inteligența artificială și are încorporat un senzor IMU într-unul dintre panourile laterale, care captează date de 500 de ori pe secundă.

Acest lucru a permis decizii mai precise în privința offside-ului și clarificarea situațiilor de fault, deoarece senzorul poate detecta momentul în care mingea este atinsă. Dacă mingea Adidas este considerată un asemenea progres, de ce stârnește atât de multă controversă?

Mai multe goluri, semnalate ca dovadă a problemei cu „Trionda"

Pe parcursul turneului din 2026, s-au marcat în mod repetat goluri cu un tipar similar. O șută puternică, în urcare, pare să depășească portarul ca viteză, iar deși acesta poate atinge mingea, nu reușește să o oprească din a intra în plasă.

Un exemplu a fost meciul Angliei cu Croația, unde reușita lui Martin Baturina l-a depășit pe Jordan Pickford. Apoi a urmat înfrângerea Algeriei cu 3-0 în fața Argentinei, când șuta lui Lionel Messi nu a putut fi reținută de Luca Zidane. Mai recent, Ahmed Basil al Irakului a atins cu mâna șuta lui Kylian Mbappé de la distanță, dar a fost și el învins de forța brută a loviturii.

Cu toate acestea, unii analiști nu consideră că vina aparține în totalitate portarilor. Fostul internațional englez Joe Hart, comentând golul lui Mbappé împotriva Irakului, a remarcat că șuta nu a fost în colț și că portarul a avut suficient timp să se arunce și să ajungă la minge. Cu toate acestea, o singură mână pe minge nu a fost de ajuns, iar fostul portar crede că frecvența cu care sunt marcate astfel de goluri ridică semne de întrebare.

Posibile motive pentru comportamentul neașteptat al mingii

Cercetările efectuate înaintea Cupei Mondiale semnalaseră deja îngrijorări legate de designul mingii. Alcătuită din doar patru panouri, Adidas sperase că cusăturile mai adânci vor face mingea mai puțin aerodinamică și mai previzibilă.

Totuși, cercetări suplimentare de la Universitatea Tsukuba au arătat că, atunci când zboară cu viteză prin aer, „Trionda" coboară brusc mai repede decât alte mingi, ceea ce îi face traiectoria mai greu de anticipat.

În plus, condițiile de joc au fost semnalate ca un factor potențial. Jocul la altitudine sau în căldură înseamnă o rezistență mai scăzută a aerului, permițând mingii să se deplaseze mai rapid și lăsând portarilor mai puțin timp să reacționeze. Combinația acestor doi factori explică probabil de ce atât de mulți portari au dificultăți în a-i judeca traiectoria.

Paralele cu infamul „Jabulani"

Controversa din jurul acestei mingi seamănă izbitor cu cea de la Cupa Mondială din 2010, când „Jabulani" era în centrul atenției. Designul său producea un efect de minge cu traiectorie imprevizibilă la șutare, ceea ce a atras critici atât din partea jucătorilor de câmp, cât și a portarilor.

La acel turneu, Diego Forlán a profitat de neajunsurile mingii pentru a marca goluri spectaculoase în mod frecvent, inclusiv șuturi de la distanță împotriva Africii de Sud și Olandei. Cele cinci goluri ale sale l-au ajutat pe Uruguay să ajungă în semifinale, iar dacă echipele reușesc să stăpânească „Trionda" cu toate defectele ei, s-ar putea ca o națiune să atingă un nivel similar de succes.