Cumidava - castrul roman de lângă Râșnov ce era apărat de daci

Șeful secției de istorie de la Muzeul „Casa Sfatului”, Stelian Coșuleț (foto). ne-a declarat că și în acest an, al optulea consecutiv, muzeografii din instituția amintită vor face noi cercetări arheologice la situl istoric de la Cumidava. Cercetările sunt cu atât mai importante cu cât datele de acolo demonstrează continuitatea populației dacice după cucerirea romană. Mai exact, așa cum s-a mai scris, în acel sit a fost găsită o inscripție dedicată mamei împăratului roman Alexandru Sever (222-235), o lespede dedicată împărătesei Iulia Mamaea, protectoarea castrelor. Inscripția a fost realizată, spune istoricul Stelian Coșuleț, „de Cohorta a șasea Cumidavensis, unitate militară care era formată din populația dacă supraviețuitoare războaielor”. Specificăm faptul că cohorta era o unitate militară care număra 500 de soldați. Castrul Cumidava și-a lut numele de la un polis dac Situl arheologic de la Râșnov se află situat pe o terasă mijlocie din apropierea râului Bârsa, la aproximativ patru kilometri nord vest de orașul Râșnov, la hotarul cu comuna Vulcan. Suprafața castrului, inclusiv zona șanțurilor, însumează două hectare. Prima descriere relativ precisă a fortificației romane la Râșnov a fost făcută încă din 1856 de către M.J. Ackner. Însă primele cercetări sistematice au fost efectuate de către Mihail Macrea în anul 1939, chiar înaintea începerii celui de al doilea război mondial. Așa cum am mai spus, datorită unei inscripții din timpul împăratului Alexander Severus (222-235 d.Hr.) a fost identificată unitatea militară dislocată aici și numele castrului roman: Cumidava. Castrul se pare că a preluat numele de la o așezare dacă, amintită apoi între „orașele strălucite ale Daciei” de către geograful Claudius Ptolemeu din Alexandria Egiptului. Totuși, istoricul Coșuleț spune că polisul dacic Cumidava și cetatea acestuia ar fi situate în altă parte decât castrul, „foarte probabil chiar sub actuala cetate medievală a Râșnovului”. Conform Repertoriului Național Arheologic situl este menționat ca fiind fortificație dacică din sec. III î.e.n. – I e.n. În ceea ce privește castrul roman, acesta a fost realizat după războaiele daco-romane, spune sursa citată „cu scopul de a ține piept atacurilor venite din partea carpilor - dacii liberi din Sud - Estul României de azi, și a hoardelor de invadatori, prin cele două pasuri importante, Rucăr - Bran și Oituz”. Inițial, construcția militară începută după 106 era din pământ și lemn, însă după anul 126, zidurile au fost refăcute din piatră și au dăinuit până în ziua de azi, la Râșnov. Potrivit istoricilor, castrul a fost construit, dorind să se apere teritoriile cucerite de atacurile dacilor liberi și ale barbarilor. Inscripții, monede, bisturiu medical - dovezi ale unei istorii de două mii de ani Cea mai importantă descoperire făcută până acum aparține grupului de arheologi coordonat M. Macrea ce au descoperit, așa cum am spus, o inscripție de pe vremea împăratului roman Alexandru Sever (222-235), o lespede dedicată împărătesei , „protectoarea castrelor”. Zidită la poarta centrală „Pretoria” a castrului, pe ea se putea citi inscripția „Cumidava” - denumirea romanizată a așezării. Inscripția din sec. III e.n.: „Iuliae Mameae augustae matri Domini nostri sanctissimi Imperatoris Caesaris Severi Alexandi augusti et castrorum senatusque cohors Vindelicorum Piae fidelis Cumidavensis Alexandrianae ex quaestura sua dedicante la Iasdius Dominatio legato augusti III Daciarum”. Inscripția era fragmentară, dar ansamblul creat cu aproape 2.000 de ani în urmă se păstrează și astăzi la Muzeul Județean de Istorie din Brașov, două fragmente. Inscripția, amintește Macrea, a fost distrusă parțial tot de soldații romani după asasinarea împăratului și a mamei sale de către garda pretoriană. Aceeași soartă o va avea și legatul imperial al celor trei regiuni dace, Domitianus. Revenind la prezent, amintim că până acum săpăturile arheologice din zonă au mai scos la iveală în interiorul castrului fragmente de ziduri, fragmente de terra sigilată și o figurină din lut care o reprezintă pe Venera sau , numele roman al zeiței grecești Afrodita, zeița dragostei, frumuseții și fertilității. Au fost descoperite de-a lungul timpului și monede, dintre care unele sunt de pe vremea dinastiei Severus de la mijlocul secolului al III-lea, formate dintr-un miez de cupru și acoperite cu o pojghiță de argint. Ba chiar și mânerul unui bisturiu medical. Dar și o mare diversitate de materiale romane provenite din centrele italice, dar și o mare cantitate de ceramică aparținând dacilor. Prezența pieselor de origine dacică demonstrează că foarte aproape de castru locuiau daci, din rândul cărora se pare că erau recrutați și soldați pentru armata romană. De altfel, și istoricul Coșuleț spune că ,,cohortele autohtone atestă continuitatea dacică în epoca romană și contrazice izvoarele ce susțin că populația Daciei a fost exterminată sau mutată la sud de Dunăre”. Castrul roman ar fi rezistat până în jurul anului 250, când ar fi ars în urma unui puternic atac al trupelor aliate dace, gote și vizigote. Ruinele lui au rămas vizibile chiar și în Evul Mediu. În scrierile secolului XVIII era denumit Erdenburg, adică Cetatea de pământ, iar localnicii din Vulcan erau sfătuiți de autoritățile vremii să se adăpostească în el în caz de pericol.