Cum va fi iarna 2025-2026

În România, prima prognoză a Agenţiei Naţionale de Meteorologie (ANM) anunţă un început de iarnă cu temperaturi peste cele obişnuite, însă acest lucru nu exclude posibilitatea unor episoade de ger sau ninsori. Fenomenul „La Nina” ar putea produce surprize în Europa.
Specialiştii se aşteaptă ca această iarnă să fie mai călduroasă (cu 1,0 până la 1,5 grade Celsius) decât iarna trecută, cu o cerere mai mică de gaze, atât în Europa, cât şi în Asia.
„Anul acesta, observăm o serie de riscuri legate de starea atmosferei în emisfera nordică, dar şi de cea a Oceanului Indian şi a Pacificului. Aceste interacţiuni între regiuni diferite ale planetei sunt denumite teleconexiuni”, punctează Vasilis Pappas (foto), Senior Meteorologist în cadrul MET Group, enumerând câteva dintre teleconexiunile şi caracteristicile atmosferice care sunt considerate deosebit de importante:
1. Oscilaţia cvasi-bienală (QBO): Aceasta reprezintă o variaţie a vânturilor zonale din stratosfera inferioară, care se propagă treptat în jos şi are o perioadă medie de aproximativ 28 de luni. În această iarnă, QBO se află în faza sa estică, ceea ce sugerează o probabilitate crescută de slăbire a curentului cu jet atlantic şi de apariţie mai frecventă a blocajelor atmosferice - condiţii ce pot favoriza episoade mai lungi de vreme rece în Europa.
2. Dipolul Oceanului Indian (IOD): Acesta este asociat cu diferenţa de temperatură a suprafeţei mării între regiunile vestice şi estice ale Oceanului Indian. Această diferenţă influenţează vremea din Europa, determinând cu precădere anomalii ale precipitaţiilor în timpul iernii. Pentru iarna care se apropie, modelele pe termen lung indică un IOD negativ la începutul iernii (noiembrie-decembrie), o veste bună pentru precipitaţiile din sud-estul Europei.
3. El Nino Southern Oscillation (ENSO): Probabil cea mai cunoscuta dintre teleconexiunile climatice, ENSO este asociata cu variaţiile de temperatura ale Oceanului Pacific şi alterneaza între fazele El Nino, La Nina sau una neutra. În prezent, şi pentru cea mai mare parte a iernii boreale, condiţiile climatice favorizeaza menţinerea fazei La Nina. Aceasta este, în general, asociata cu temperaturi mai scazute decât cele normale în Asia de Est, având însa o influenţa mai puţin directa asupra Europei.
4. Vortexul polar: este o regiune extinsă de presiune scăzută şi aer rece care se roteşte în jurul polilor Pământului, mai slabă pe timpul verii şi mai intensă iarna. Cu cât vortexul este mai puternic, cu atât aerul rece tinde să rămână concentrat deasupra polilor (în cazul nostru, deasupra Polului Nord), fără a coborî spre latitudinile medii. Totuşi, această iarnă a început cu un vortex polar mai slab decât în mod obişnuit - ceea ce stârneşte îngrijorări cu privire la apariţia frecventă a valurilor de frig în Europa.
Luând în considerare toate elementele menţionate anterior, împreună cu cele mai recente prognoze sub-sezoniere şi sezoniere, se estimează că temperaturile de pe continentul european vor fi, în medie, cu 0,5 – 1,0°C peste valorile normale ale iernilor din perioada 2018–2024, şi cu 1,0 – 1,5°C peste mediile iernii 2024–2025.
„Deşi acesta este scenariul de bază, există şi o variantă alternativă – cu o probabilitate de aproximativ 20% – care indică o iarnă mai rece cu circa 1,2°C, apropiată de media temperaturilor înregistrate iarna trecută”, a adăugat Pappas.
Potrivit specialistului, dacă analizăm strict relaţia dintre temperatură şi cererea de energie (fără a lua în calcul măsuri de eficienţă energetică sau modificări structurale ale consumului), „cererea de gaze naturale este aşteptată să fie mai scăzută faţă de anul trecut, atât în Europa, cât şi în Asia”. „Totuşi, influenţa fenomenului La Nina asupra Asiei de Est ar putea aduce surprize, prin episoade cu temperaturi mai scazute decât cele anticipate”, a spus el.  (M.B.)