În ianuarie 1936, Nicolae Ceauşescu a fost arestat şi judecat împreună cu alte 17 persoane suspectate de apartenenţa la UTC şi a ajuns în Penitenciarul de la Braşov
În ianuarie 1936, Nicolae Ceauşescu şi tovarăşii lui au fost anchetaţi două săptămâni în continuu pentru apartenenţă la UTC. Dintre tovarăşii de atunci ai lui Ceauşescu, singurul supravieţuitor care a povestit cu lux de amănunte despre ceea ce s-a întâmplat atunci a fost Toma A. Toma. Acesta îşi aminteşte că tânărul Ceauşescu a făcut scandal în sala de judecată şi a luat una dintre cele mai grele pedepse, doi ani şi jumătate de închisoare, din care s-a dedus arestul preventiv de şase luni.
„Comisarul regal ceruse expulzarea lu' Tarnovschi în Polonia, că oricum acolo era legi mai dure, la poloneji. Ceauşescu s-a ridicat şi a ţipat la ce-a zis comisarul. Era însă un preşedinte de comisie deştept, colonelu' Gherghel Radu, care mi-a fost dup' aia comandant de divizie în armată. Asta i-a dat cuvântul lui Tarnovschi, care ştia ceva legi, şi a spus că aici a comis fapta, aici să fie judecat. Ceauşescu s-a sculat în picioare şi a zbierat: «Ne solidarizam cu tov. Tarnovschi!». Atât, dar i-au dat şase luni supliment că a tulburat procesul şi l-au evacuat din sala”, a povestit Toma într-un interviu acordat în urmă cu câţiva ani.
Şase luni în puşcăria din Braşov
Cercetările au durat două săptămâni. Între timp, arestaţii au mai dat şi alte nume. Pe baza acestor mărturii au mai fost prinşi şi alţii. De la Siguranţa din Târgovişte, Ceauşescu ajungea în 31 ianuarie 1936 la penitenciarul Braşov. Printr-o notă de serviciu, ofiţerii acestui penitenciar confirmau primirea: „S-a primit la acest penitenciar indivizii Ionescu R. Gheorghe, Toboşaru M. Vasile, Iubu Petre zis Iubulescu, Amoaşei Vladimir, Temciuc Grigore, Lescov Alexandru, Antonescu Dumitru, Ceauşescu Nicolae, Vladislav Tarnovschi, împreună cu mandatele de arestare respective”. Călătoriseră pe jos, după cum reiese din dosar. Şase luni, din februarie până în august 1936, Nicolae Ceauşescu a stat la Închisoarea Centrală din Braşov (clădirea fostei case de pensii de vizavi de magazinul Star).
Bătrânul din Ulmi, o comună de lângă Târgovişte, şi Nicolae Ceauşescu au împărţit totul în închisoare. „Trei luni am stat în acelaşi pat, am urinat în acelaşi hârdău. Eram cei mai mici de acolo, io de şaişpe, el de opşpe. Ceauşescu era tare doctrinar acolo, la Închisoarea Centrală din Braşov. Era îndoctrinat rău atunci, cu capu' la Marx şi Stalin. Ţinea minte pe de rost lecţiile politice”, îşi aminteşte bătrânul activist.
Ceauşescu nu avea o iubită şi nu primea pachete de la rude. „El oricum era mai retras. Nu primea scrisori şi nici colete de la familie, avea numai de la mişcarea revoluţionară. Nu l-au vizitat rude”, mai spune Toma.
Şi-a uitat colegii de suferinţă
După război, Ceauşescu a ajuns mare în partid şi a uitat de colegii de suferinţă de la Braşov. „Nu ne-a mai băgat în seamă. ţin minte că în închisoare ne zicea Nachman, ăla: «Nesimţitu' de Rege face câte o vânătoare care costă cât să hrăneşti o mie de muncitori?» Mai târziu am auzit de la brigadierii silvici de la Finta, d'aci, că Maurer şi Niculae făceau vânători mai mari ca ale Regelui. I-am scris la un moment dat o scrisoare, pentru un băiat d-al meu, care ajunsese profesor de matematici şi-l repartizase tocmai la Vaslui, să-l aduc aci, acasă. Mi-a trimis înapoi scrisoarea, să o rezolv aici, la judeţeana de partid”.
Şi totuşi, dacă în 1989, Ceuaşescu s-ar fi refugiat la Ulmi, bătrânul Toma l-ar fi ascuns de revoluţionari „în numele tinereţii comune, l-aş fi ţinut în beci până se linişteau lucrurile”.
La Braşov, a fost încadrat în partid
La închisoarea Braşov s-au pus multe la cale. „Celula de partid” a format o comisie de analiză a „căderii”, după cum se chema arestarea în limbajul ilegaliştilor. Cine a trădat şi cine nu, cine merită să fie comunist şi cine trebuie sancţionat – toate acestea le decideau vârstnicii partidului. Comisia, formată din trei comunişti cu mai multă experienţă, era condusă de Emeric Stoffel. Ceauşescu a trecut testul. Se purtase conform instrucţiunilor, şi negase tot. „La Braşov în 1936 am fost încadrat în partid”, scria el în autobiografia din 1945.
Ajunsese acolo împreună cu ceilalţi comunişti din Prahova, arestaţi odată cu el. Şeful lotului, tâmplarul Petre Iubu şi Nicolae Poplacă, ajutorul lui, au fost duşi în aceeaşi închisoare. La fel şi Vladimir Tarnovschi, companionul lui Ceauşescu în călătoriilor prin satele Dâmboviţei. La Braşov s-a revăzut cu Gheorghe Dumitrache şi Toma A. Toma, membrii celulei uteciste de la Ulmi. Cu ei mai erau lucrătorii Gheorghe Ionescu, Vasile Toboşaru, Dumitru Antonescu. Precum şi basarabenii Vladimir Amoaşei, Grigore Temciuc şi Alexandru Lescov.
Premiant la examenul partidului
La Braşov, nou-veniţii au fost anchetaţi de două ori. Pe de o parte, procurorii militari au continuat cercetărilor începute de Siguranţă. Ceauşescu, la fel şi ceilalţi, au fost scoşi din puşcărie ca să răspundă la întrebările procurorilor de caz. În paralel cu investigaţiile autorităţilor, au fost chestionaţi şi de puşcăriaşii mai vechi. După cum erau practicile, au suportat o anchetă „internă”, de partid. Detalii despre acest episod a dat Gheorghe Dumitrache, într-o autobiografie din 1948 anexată fişei de membru al Federaţiei Foştilor Deţinuţi şi Internaţi Politici Antifascişti.
Şcolit în puşcărie
La închisoarea din Braşov Ceauşescu, asemenea celorlalţi deţinuţi comunişti, a primit lecţii de limba franceză de la un profesor, Mihailovici. Dacă ar fi primit condamnări mari, a explicat Toma A. Toma, partidul i-ar fi ajutat să evadeze şi i-ar fi trimis să lupte în războiul civil din Spania. Cu un an înainte, în 1935, PCdR, sprijinit de Moscova, îi ajutase să fugă din închisoarea Craiova pe trei dintre liderii grevei de la Griviţa. În acelaşi an, Constantin Doncea, Dumitru Petrescu şi Gheorghe Vasilichi au ajuns în Uniunea Sovietică.
Adaugă un comentariu