Cum se turnau vecinii la Securitate

Faptul că românii care înjurau conducerea de partid şi de stat erau daţi pe mâna Securităţii nu este o legendă urbană. În arhivele Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS) se află astfel de dovezi.

Urechile „la zid”
CNSAS a făcut public o informare a unor români care şi-au auzit vecinii că-i înjură pe Elena şi Nicolae Ceauşescu. Iată cum suna informarea: „Subsemnaţii Florica, pensionară, şi Nicolae, şofer la PECO, în baza îndatoririlor noastre cetăţeneşti, sîntem nevoiţi să vă aducem la cunoştinţă următoarele: În strada … locuieşte încă din anul 1971 tov. (…) Dan, de profesie barman, care are frecvente ieşiri şi atitudini vădit duşmănoase la adresa conducerii de Partid şi de Stat. Dat fiind că în ziua de 20 mai, în jurul orei 17, acesta aflându-se în casă, cu geamurile şi uşa deschise, s-a exprimat într-un mod imposibil de reprodus pe hârtie, cu privire la persoana tov. N. Ceauşescu şi Elena Ceauşescu”, se arată în document.
Mai departe, pensionarii cereau să vină un organ competent care să cerceteze cazul. În încheiere, cei doi pensionari aduceau la cunoştinţă faptul că respectivul este suspect de „legături dubioase”.

Filaje peste tot
Practic, în perioada comunistă, nu era nimeni la adăpost la mâna lungă a Securităţii. Fie că erau în casele lor, fie în vacanţă, scrisorile le erau interceptate, la fel ca şi discuţiile din intimitatea apartamentului lor sau din camerele de hotel. Aşa se face că, în 1970, erau deja instalate mijloace de ascultare a convorbirilor în toate hotelurile importante din majoritatea judeţelor ţării, fiind vizate cele frecventate de turişti. Pentru reuşita filajului, Securitatea a montat emiţătoare portabile şi în umbrelele şi în şezlongurile de pe plajă, în maşina celui urmărit, în mesele de la restaurante.
Dar sistemul securist nu era perfect. Dacă oamenii simpli voiau să fugă peste graniţă, în căutarea libertăţii, şi unii chiar au reuşit, şi marii spioni l-au trădat pe Nicolae Ceauşescu. Cel mai celebru caz a fost al lui Mihai Pacepa, care a fugit în vara anului 1978 în Statele Unite ale Americii. Lui i-au urmat zeci.

Armata invizibilă
Oamenii din armata invizibilă a lui Ceauşescu au fost condamnaţi ulterior la moarte de regimul comunist. După ce erau identificaţi, li se aflau noua identitate şi domiciliul, o echipă pleca după ei pentru a-i ucide. Spionii învăţaseră lecţia în România, îşi schimbau identitatea şi cu greu le dădea cineva de urmă.
La 22 decembrie 1989, Departamentul Securităţii Statului avea un efectiv de 15.312 angajaţi, dintre care 10.114 ofiţeri, 791 maiştri militari, 3.149 de subofiţeri şi 1.228 aparţinând personalului civil, scrie istoricul braşovean Marius Oprea în cartea „Moştenitorii Securităţii“.
Reţeaua de informatori număra nu mai puţin de 400.000 de persoane, din care activi erau, la momentul 22 decembrie 1989, 136.000.

Foto: Europa FM