Cum se face încălţămintea, „live”, la Muzeul de Etnografie

Pantofar, cizmar Balint Istvan

Balint Istvan este un pantofar din anul 70. Din 1972 mai precis, căci doi ani a făcut ucenicie. Apoi, până în 1990 a avut comenzi nenumărate. După Revoluţie, situaţia s-a schimbat. Încă este pantofar, dar mai mult repară încălţăminte în atelierul său din Braşov, căci comenzile mai vin prea puţine. Pe de-o parte, evoluţia tehnologiei permite fabricarea papucilor în serie, astfel că meşterul care face de mână un lucru nu-şi mai prea găseşte locul. Pe de altă parte, este şi încălţămintea adusă din străinătate şi care se vinde uneori la preţuri foarte mici. „Noi făceam la cooperativă la comandă, aveam trei prăvălii unde se lua măsură. Acum mai vin câţiva care nu găsesc - ori mărimi foarte mici, ori foarte mari, de 47-48 la picior”, a explicat Balint Istvan, pantofar.
Încet-încet, meseria de pantofar tinde să fie uitată. Însă, copii de la  Şcoala Gimnazială nr. 2 au avut şansa de a vedea cum se face o pereche de pantofi, în cadrul unuzi atelier ţinut la Muzeul de Etnografie Braşov, care a făcut parte din expoziţia „Meserii uitate. Cizmarii şi pantofarii”.
Meşterul le-a explicat cum se face perechea de pantofi începând de la măsura ce trebuie luată clientului. Astfel, meşterul le-a arătat cum este desenat conturul piciorului şi cum este măsurată laba piciorului cu un metru în trei puncte. Este necesar pentru ca încălţămintea să fie comodă în picior. După ce  măsoară  temeinic talpa piciorului meşterul pantofar  croieşte apoi tiparul din carton şi feţele care se pun pe calapod. Abia apoi totul începe să semene cu un pantof. „Acuma urmează să tragem pe calapod, se prinde cu un cui, apoi ne uităm dacă e tras drept, se mai prinde cu două cuie şi în părţi trebuie tras jos şi aşa se formează o încălţăminte”, le-a arătat meştzerul copiilor. Apoi, acesta le-a arătat cum este lipită talpa şi ce anume trebuie folosit pentru ca, de exemplu, un toc pentru pantoful de damă să fie bine prins.
Pas cu pas, copiii au urmărit toate etapele confecţionării manuale a unui pantof. Impresionaţi de atenţia şi dibăcia meşterului, copiii au mărturisit că nu şi-au imaginat niciodată că pentru a confecţiona o pereche de pantofi se munceşte atât. „Pe mine m-a impresionat cum a reuşit să facă papucii. Nu m-am gândit că e atâta muncă pentru un pantof şi cred că voi fi mai atent data viitoare când dau cu şutul în minge”, ne-a spus un copil. „Am aflat că acum mulţi ani nu erau maşini, cum sunt acum, să facă pantofi, acum sunt şi multe mall-uri şi putem alege mai multe modele, mi se pare o meserie grea”, ne-a explicat o elevă.
Pe lângă aceste informaţii, elevii au mai aflat ce presupunea în urmă cu ani buni acest meşteşug, cum stăteau ucenicii chiar şi 5 ani pe lângă un meşter pentru a învăţa meserie, cum erau organizate breslele în perioada medievală. „Vrem ca meseriile uitate ale breslelor de odinioară, aşa cum erau ele grupate pe meserii, în Braşovul medieval, să nu dispară şi copiii să înţeleagă cât efort se realiza în lucrul făcut cu mâna şi manufacturat manual. Ne adresăm publicului tânăr pentru că este un public curios şi dornic mereu să înveţe lucruri noi”, a explicat, ieri, Roxana Cornea, muzeograf, Muzeul de Etnografie Braşov. Expoziţia „Meserii uitate. Cizmarii şi pantofarii” poate fi vizitată până în luna aprilie.

Pantoful din `90 ţinea şi 10 ani
Încălţămintea făcută la comandă înainte de 1990, în atelierele Cooperativei Munca Colectivă din Braşov, era foarte căutată pentru că era de bună calitate, fără înlocuitori, de care nici nu se ştia pe atunci, a spus ieri Balint Istvan. „Se lucra câteva zile la o pereche de încălţăminte, dar se făcea calitate. O încălţăminte făcută la comandă ţinea şi 10 ani, cu mici reparaţii", a explicat meşterul pantofar, pentru Agerpres. Cea mai aglomerată perioadă a anului era toamna, când oamenii veneau să-şi comande cizme. „Chiar dacă eram o echipă formată dintr-o sută de meseriaşi, cu greu făceam faţă comenzilor. O pereche de cizme costa 660 de lei, destul de mult în banii de atunci (salariul mediu era undeva la 2.000 de lei - n.r.), iar o pereche de pantofi 320, 350 de lei, în funcţie de model'', a afirmat Balint Istvan. A pregătit până acum un număr de şase ucenici, dar niciunul nu are atelier pentru lucrări la comandă, toţi muncind în fabricile de încălţăminte deschide de diferite firme străine în Braşov, în ultimii ani. „Eu cred că ar mai trebui ateliere pentru că mai sunt oameni pretenţioşi, care ar dori să-şi facă la comandă încălţămintea, aşa cum şi-o doresc. Vedeţi că sunt situaţii în care mergi să-ţi cumperi un pantof scump din magazinele de firmă şi nu găseşti aşa cum ai dori. Dar la comandă se poate face orice îşi doreşte clientul. Nu cred că vor mai fi astfel de ateliere pentru că este o meserie grea şi nu prea mai are cine să o facă", a afirmat meşterul pantofar.