Cum să ţinem un post care să ne ajute: nici prea aspru, nici delăsător?

„Spuneţi-ne cum să ţinem un post care să ne liniştească şi să fie bun. Nici prea aspru, nici prea delăsător”, spune Ieromonah Savatie Baştovoi că a tot fost întrebat.
„Dacă ne gândim la oamenii care nu au ce mânca, dacă ne vom gândi la cei din puşcărie, din spitale, care, săracii, ştiţi cum stau… O, dacă ar căpăta ei o bucată de pâine! Ştiţi câţi sunt? Foarte mulţi sunt.
Dacă ne vom gândi la ei, dacă ne vom gândi la cei morţi în foamete, noi vom posti mai uşor şi ne vom uita la masa pe care o avem. Vom posti mai uşor, fiindcă noi suntem chemaţi la a-i milui pe ei, la a-l hrăni pe cel flămând, a-l îmbrăca pe cel gol. Şi dacă nu-i hrănim, măcar să flămânzim împreună cu ei, şi astfel de gânduri ne uşurează postul. Îl fac plăcut şi Domnului, şi nouă, pentru că ne dă har şi putere, şi în acest post să ne rugăm pentru toţi cei care au murit de foamete, sau care astăzi mai flămânzesc şi însetoşează.
O, cât de mulţi bătrâni şi tineri părăsiţi, în spitale, în case de nebuni, sunt foarte mulţi. O, dacă aţi intra o dată acolo, ştiţi cum ar fi? Aţi simţi în ce stări trăiesc mulţi oameni. Noi suntem chemaţi să ne îndurerăm pentru tot omul. Nu doar aşa, ca o poezie! Asta înseamnă să ne gândim la dânşii, să ne gândim la toţi oamenii ăştia. De aici vine şi starea potrivită şi putem mânca mai puţin”, e răspunsul acestuia, scris şi în cartea acestuia, „Puterea duhovnicească a deznădejdii”.