Cum să fii liberal și în partid, și în afara lui?

Sincer să fiu, încep să nu mai înțeleg nimic din ceea ce se întâmplă cu liberalii în general și cu cei din Sectorul 1 în special. Problemele aici au apărut odată cu „demiterea” din funcția de șef al organizației PNL pe Capitală a lui Andrei Chiliman. Poziția, moștenită din timpul „regimului Tăriceanu”, făcea din el unul dintre liberalii cei mai puternici. Odată cu schimbarea președintelui, Chiliman nu s-a mai regăsit în cercul de apropiați ai noului președinte, funcția sa incomodându-i vădit pe favoriții lui Antonescu. Schimbarea s-a efectuat, într-un mod nu prea inspirat, înaintea alegerilor locale din 2012, pe care Chiliman le-a câștigat la scor oferind o excelentă bază de lansare pentru candidații USL de la generale. Dealtfel, toți cei care au candidat în Sectorul 1, fie liberali sau social-democrați, au câștigat în urma unei campanii în care primarul și-a atribuit rolul de naș, însoțindu-i în aproape toate posterele. După un prim impuls de a demisiona din partid, Chiliman și-a dat seama că e un gest riscant, care-l poate lăsa în aer: conform legii, odată cu demisia și-ar fi pierdut și funcția de primar. A ales procedeul invers, declanșând o veritabilă campanie de provocări, la adresa președintelui și a principalului său favorit, care îi luase locul în organigrama municipală. Dacă partidul îl dădea afară, putea să-și păstreze funcția și să se orienteze în orice direcție ar fi dorit. A ales o formulă de low profile, împingându-l în față pe omul său, Moisescu, dat și el afară din funcția de președinte liberal de sector. Tot ce-a urmat până de curând a fost un veritabil război al nervilor, menit să arate cine-i are mai tari: Antonescu sau Chiliman. După o perioadă în care partidul a tolerat cele mai intolerabile manifestări – ce au culminat cu crearea unei bizare formațiuni politice-civice – Inițiativa România Liberală – căreia i s-au alăturat, ostentativ, personaje precum directorul SIE, Teodor Meleșcanu sau Neagu Djuvara, dar și Tăriceanu, în maniera sa cunoscută, prin neparticipare directă – Antonescu a decis că s-a umplut paharul și a dat afară, dintr-un foc, nouă liberali și cu Moisescu zece. Pentru „politica de tomberon” practicată și pentru întinarea nobilelor idealuri liberale cu elemente nocive luate de la „inamicul” PDL. Surprinzător sau nu, Chiliman n-a fost pe listă. Or, aici e chestiunea care mă face să nu înțeleg: de ce și până când? Efectiv, prin demersurile sale, primarul de la Sectorul 1 aduce deservicii partidului, chiar dacă unele dintre reproșurile pe care le face actualei conduceri sunt întemeiate. Este cel puțin logic că nu poți fi și într-un partid, și în afara lui, fără să-ți pierzi credibilitatea. Tăria principiilor ar trebui să-l conducă spre a face el pasul decisiv: demisia din partid! Dar, se pare, cămașa interesului personal este mai aproape și nu văd cum ar putea să renunțe și la beneficiile pe care i le conferă calitatea de primar al celui mai „mănos” sector al Capitalei, doar de dragul unei idei.