Cum să ceri banii înapoi de la rude

O postare publicată pe Reddit, în comunitatea ro/Frugal, a stârnit mai multe reacţii după ce o persoană a povestit că şi-a împrumutat sora şi pe fostul soţ al acesteia cu 3.000 de lire, în urmă cu aproximativ cinci ani. Din sumă au mai rămas de returnat 700 de lire, însă, între timp, sora sa a trecut prin divorţ, şi-a refăcut viaţa, iar datoria nu a mai fost adusă în discuţie.
Autoarea postării spune că a evitat mult timp să aducă vorba despre bani, mai ales că sora ei trecea prin mai multe schimbări importante: construirea unei case, o nouă cununie civilă şi apoi nunta. Cu timpul însă, a început să o deranjeze faptul că restul datoriei părea complet uitat, motiv pentru care a întrebat pe forum: „Cum abordez situaţia, parcă mă simt şi prost?”.

„Nu trebuie să te simţi prost pe banii tăi”
În comentarii, utilizatorii au venit cu soluţii care variază de la abordări diplomatice până la variante mult mai directe de recuperare a banilor. Ideea care s-a repetat cel mai des a fost însă că oamenii nu ar trebui să se simtă vinovaţi atunci când îşi cer banii înapoi. „Nu trebuie să te simţi prost pe banii tăi”, i-a transmis unul dintre utilizatori, într-unul dintre cele mai apreciate comentarii.
Mulţi i-au recomandat să deschidă discuţia cât mai simplu şi fără reproşuri. Un utilizator i-a sugerat să spună că are nevoie de bani în perioada aceasta şi că ar ajuta-o dacă ar primi restul sumei înapoi, astfel încât să nu fie nevoită să se împrumute la rândul ei.
Alţii au considerat că subiectul ar trebui abordat direct, fără explicaţii complicate: „Acum că eşti la casa ta, cu banii ăia cum facem?”, a fost una dintre formulările propuse în discuţie.
Nu au lipsit nici glumele. Unii au sugerat ca restul datoriei să fie considerat „dar de nuntă”, iar alţii au recomandat ca persoana care a dat banii să îi ceară, la rândul ei, un împrumut surorii, pentru a vedea cum reacţionează şi dacă îşi aminteşte de datoria veche.
Au existat şi comentarii din partea celor care spuneau că, uneori, e mai sănătos să accepţi că ai pierdut acei bani şi să priveşti situaţia ca pe o lecţie despre limite şi împrumuturi între apropiaţi.
Dincolo de ironii şi replici amuzante, discuţia a scos la iveală cât de incomod devine, pentru mulţi oameni, momentul în care trebuie să îşi ceară banii înapoi de la familie sau prieteni.

De ce ajungem să evităm discuţia despre bani
Psihologul clinician Luminiţa Tăbăran  (foto) spune că împrumuturile între rude sau prieteni, deşi frecvente, devin complicate atunci când este vorba despre sume mari şi despre relaţii pe care oamenii nu vor să le piardă.  „Împrumuturile între prieteni sau rude sunt frecvente, însă când implică o sumă mare de bani, ele pot să creeze o situaţie delicată. Este recomandat să tratezi împrumutul ca pe ceva clar de la început, fără să devii rigid. Când trebuie să-ţi protejezi şi banii şi relaţia, apare dificultatea”, explică psihologul.
Potrivit specialistei, una dintre greşelile frecvente pe care le facem este lipsa unui termen de returnare. Chiar dacă între apropiaţi există tendinţa de a lăsa lucrurile mai relaxate, acest lucru poate crea confuzie sau poate amâna la nesfârşit momentul restituirii banilor.  „Chiar dacă mai poţi face ajustări pe parcurs, totuşi este necesar să stabiliţi un termen de returnare. Nu spune niciodată «Mi-i dai tu când ai!», ca s-ar putea să considere că nu are niciodată!”, susţine ea.
Luminiţa Tăbăran recomandă ca, înainte de a împrumuta bani, fiecare persoană să se întrebe dacă îşi permite să piardă acea sumă. În caz contrar, riscul nu este doar financiar, ci şi relaţional.
 „Ideal este să împrumuţi o sumă pe care eşti dispus să o pierzi. Dacă pierderea banilor ţi-ar afecta relaţia sau liniştea, mai bine refuzi sau dai o sumă mai mică”, consideră specialista.

Cum poţi cere banii fără să strici relaţia
Când termenul de returnare a fost depăşit, psihologul spune că evitarea discuţiei nu ajută. Subiectul poate fi abordat calm, fără acuzaţii, dar suficient de clar încât cealaltă persoană să înţeleagă că datoria nu a fost uitată.
Conform spuselor sale, o formulare simplă poate fi: „Ai idee când îmi poţi returna împrumutul?”. Dacă persoana nu poate plăti imediat, se poate discuta un nou termen sau o variantă de returnare în tranşe, dar flexibilitatea nu ar trebui să însemne amânare la nesfârşit.
 „Poţi să oferi flexibilitate, dar nu la nesfârşit, poţi propune un nou termen sau plata în tranşe”, explică Luminiţa Tăbăran.
Specialista mai spune că este important ca problema banilor să fie separată, pe cât posibil, de relaţia personală. În caz contrar, discuţia despre datorie poate ajunge să fie percepută ca o acuzaţie sau ca o ruptură.  „Deşi pare greu, trebuie să separăm problema împrumutului de relaţie. Dacă accepţi că poate nu îţi vei recupera banii, poţi ajusta relaţia, dar dacă tot trebuie să alegi între bani şi prietenie, încearcă să decizi conştient: obiectivul tău este să-ţi recuperezi banii sau să păstrezi relaţia chiar dacă pierzi ceva?”, punctează psihologul.
După această clarificare, persoana care a dat banii poate alege tonul potrivit. Luminiţa Tăbăran oferă trei variante de mesaje care pot fi transmise celor care au împrumutat banii, în funcţie de relaţiile acestora.
O variantă prietenoasă poate fi: „Voiam să te întreb de banii pe care ţi i-am împrumutat. Ai idee când ai putea să mi-i dai înapoi? Am nevoie de ei în perioada asta.”
O variantă mai neutră, dar clară, poate suna astfel: „Revin legat de suma împrumutată - aveam stabilit termenul X şi voiam să ştiu când o poţi returna. M-ar ajuta să avem o dată clară.”
Iar dacă discuţia a fost amânată prea mult, psihologul propune şi o formulare mai fermă: „Am nevoie să clarificăm situaţia banilor împrumutaţi. A trecut ceva timp peste termen şi am nevoie de un plan concret de returnare (chiar şi în rate). Spune-mi, te rog, cum putem rezolva”.

Jena, mila şi sentimentul de vinovăţie
În multe cazuri, dificultatea nu vine doar din teama de refuz, ci şi din felul în care oamenii îşi explică relaţia cu persoana datornică. Luminiţa Tăbăran spune că unii evită să îşi ceară banii înapoi pentru că se simt vinovaţi, fiindcă au fost ajutaţi la rândul lor sau pentru că ajung să compenseze mental datoria cu alte forme de sprijin primite.
 „Uneori, dificultatea în a-ţi cere dreptul vine şi din sentimentul de vinovăţie (poate şi tu la rândul tău eşti dator) sau din obligaţie (respectiva persoană te-a ajutat în alt fel sau încă îţi mai oferă anumite servicii) şi cumva în mintea ta se compensează energia banilor cu cea a ajutorului”, explică specialista.
Potrivit acesteia, mila sau jena pot bloca discuţia, iar uneori oamenii aleg să nu-şi mai ceară banii. Important este ca decizia să fie una asumată, nu rezultatul unei evitări care lasă în urmă frustrare.
 „Alte sentimente, cum ar fi mila sau jena te pot împiedica să aduci vorba despre împrumut şi este în regulă dacă simţi să nu o faci”, adaugă specialista.
Potrivit psihologului, evitarea discuţiei despre bani nu face decât să prelungească tensiunea dintre oameni. În multe cazuri, spune aceasta, frustrarea acumulată ajunge să afecteze relaţia mai mult decât conversaţia incomodă despre datorie.