Cum găseşte Fiscul proprietarii de case şi maşini scumpe

În Monitorul Oficial de luni, 2 noiembrie 2026, a fost adoptat OpANAF nr. 1444/2026 care reglementează stabilirea din oficiu a impozitului special pe bunurile imobile şi mobile de valoare mare. Ca element de noutate s-a reglementat procedura executării silite dacă contribuabilii nu se conformează.
Documentul reglementează mecanismul prin care Fiscul impune din oficiu „taxa pe lux” persoanelor care nu şi-au îndeplinit obligaţia legală de a depune declaraţia fiscală specifică (Formularul 216).

PLAFOANELE DE LA CARE SE DATOREAZĂ IMPOZITUL
Baza legală a impozitului special pe bunurile de valoare mare este prevăzută la Titlul X^1 din Codul fiscal. Plafoanele şi regulile de aplicare sunt următoarele:

A. Clădiri rezidenţiale (imobile):
- Subiecţi vizaţi: persoanele fizice care, la data de 31 decembrie a anului fiscal precedent, deţin în proprietate sau coproprietate clădiri rezidenţiale situate în România;
- Plafon: valoarea impozabilă cumulată sau individuală a clădirii calculată de organul fiscal local (Direcţiile de Impozite şi Taxe Locale – DITL) care depăşeşte 2.500.000 lei (aproximativ 500.000 euro);
- Cota de impozitare: 0,9% aplicată asupra diferenţei dintre valoarea impozabilă a clădirii şi plafonul neimpozabil de 2.500.000 lei;
- Termen legal de declarare şi plată: până la data de 30 septembrie a anului fiscal curent;

B. Autoturisme (mijloace de transport):
- Subiecţi vizaţi: persoanele fizice şi persoanele juridice care au în proprietate autoturisme înmatriculate/înregistrate în România;
- Plafon: valoarea de achiziţie individuală a autoturismului depăşeşte 375.000 lei (aproximativ 75.000 euro);
- Cota de impozitare: 0,9% aplicată asupra diferenţei dintre valoarea de achiziţie şi plafonul de 375.000 lei;
- Durata aplicării: impozitul se datorează pe o perioadă de 5 ani fiscali, începând cu anul fiscal în care are loc predarea-primirea bunului;
- Termen legal de declarare şi plată: până la data de 31 decembrie a anului fiscal curent.
Ordinul instituie instrumentele practice prin care organele fiscale teritoriale determină şi recuperează debitele când contribuabilii nu depun Formularul 216.

ETAPELE STABILIRII DIN OFICIU
1. Identificarea contribuabililor nedepunători:
- ANAF centralizează automat datele furnizate de Direcţiile de Taxe şi Impozite Locale (pentru clădiri) şi de Direcţia Generală Permise de Conducere şi Înmatriculări (pentru autovehicule), precum şi datele din sistemul informatic de achiziţii;
- Se generează o listă cu proprietarii eligibili care nu au depus Declaraţia 216 în termenul legal;

2. Notificarea de nedeclarare:
- Organul fiscal emite şi comunică formularul „Notificare privind nedeclararea impozitului special pe bunurile imobile şi/sau mobile”;
- Contribuabilul are la dispoziţie 15 zile de la primirea notificării pentru a depune declaraţia sau pentru a justifica de ce nu datorează impozitul;

3. Garantarea dreptului de audiere:
- Dacă în termen de 15 zile contribuabilul nu se conformează, ANAF trimite „Invitaţia la cel de-al doilea termen al audierii, în vederea exercitării dreptului de exprimare a unui punct de vedere” (în conformitate cu art. 9 din Codul de procedură fiscală);
- Dacă proprietarul nu se prezintă nici la acest termen, procedura audierii se consideră îndeplinită din punct de vedere legal;

4. Estimarea bazei impozabile:
- Inspectorul fiscal întocmeşte „Referatul privind estimarea bazei de impozitare a bunurilor imobile şi mobile de valoare mare” pe baza datelor certe transmise de autorităţile locale sau de registrul auto;

5. Emiterea deciziei de impunere din oficiu:
- Se emite Formularul 261 – „Decizie de impunere din oficiu privind impozitul special pe bunurile imobile şi mobile de valoare mare”;
- Această decizie devine titlu de creanţă fiscală şi stabileşte suma datorată, dobânzile şi penalităţile aferente întârzierii;

6. Mecanismul de anulare a deciziei:
- Dacă în termen de 60 de zile de la comunicarea deciziei de impunere din oficiu, contribuabilul depune declaraţia corectă (Formularul 216), organul fiscal emite Formularul 262 – „Decizie de anulare a deciziei de impunere din oficiu”, iar baza de impunere este înlocuită cu suma declarată de contribuabil.

PROCEDURA DE EXECUTARE SILITĂ
OPANAF nr. 1444/2026 reglementează etapa de stabilire a obligaţiei (titlul de creanţă). Executarea silită efectivă este guvernată de dispoziţiile Codului de procedură fiscală (Legea nr. 207/2015, Titlul VIII) în cazul în care sumele din decizia de impunere din oficiu nu sunt achitate voluntar.
Fluxul legal de recuperare forţată a creanţei:
1. Transformarea în titlu executoriu: decizia de impunere din oficiu (Formularul 261) devine titlu executoriu la expirarea termenului de plată menţionat în act;
2. Emiterea şi comunicarea somaţiei:
- Serviciul de executare silită emite o somaţie de plată, însoţită de un exemplar al titlului executoriu;
- Debitorului i se acordă un termen legal de 15 zile de la comunicarea somaţiei pentru a stinge obligaţiile fiscale restante;
3. Măsurile asigurătorii şi de executare silită aplicate în caz de neplată:
- Poprirea conturilor bancare: transmiterea de adrese electronice popritoare către toate băncile unde debitorul are conturi deschise, blocând sumele disponibile până la acoperirea debitului;
- Poprirea terţilor: reţinerea veniturilor din salarii, chirii sau dividende;
- Sechestrul bunurilor mobile: identificarea şi indisponibilizarea bunurilor mobile ale debitorului (inclusiv maşinile vizate de impozit), urmată de valorificarea lor prin licitaţie publică dacă datoria nu este achitată;
- Sechestrul şi ipoteca legală pe bunurile imobile: înscrierea ipotecii legale la Cartea Funciară asupra imobilelor rezidenţiale deţinute, urmată de evaluare şi vânzare la licitaţie conform procedurilor Fiscului. 
(Hotnews, material realizat cu sprijinul consultantului fiscal Adrian Benţa)