Cum au luat naştere pensiile speciale. Şi de ce sunt greu de eliminat

Noile propuneri ale Guvernului Bolojan pentru eliminarea pensiilor speciale ale magistraţilor au stârnit dezbateri aprinse în spaţiul public. Puţini ştiu însă că pensiile pe care astăzi încearcă să le taie Executivul au luat naştere ca un colac de salvare pentru sistemul de justiţie în urmă cu aproape 30 de ani.
 
25.000 vs 11.000
Dezbaterea care a încins spiritele în spaţiul public, referitoare la pensiile speciale ale magistraţilor nu este una nouă. De-a lungul anilor mai multe guverne au încercat eliminarea pensiilor speciale. Unele iniţiative au reuşit parţial, iar altele le-au reintrodus. Acum Executivul condus de Ilie Bolojan vrea să majoreze vârsta de pensionare a magistraţilor la 65 de ani şi să plafoneze cuantumul pensiilor pentru magistraţi la 70% din ultimul salariu net, faţă de 80% din salariul brut (adică mai mare ca ultimul salariu net, în medie – peste 25.000 lei), cât este în prezent. 
Iniţiativa, susţinută şi de şeful statului, Nicuşor Dan, care le-a cerut magistraţilor mai multă predictibilitate, se loveşte însă de respingerea Consiliului Superior al Magistraturii (CSM), care afirmă că proiectul Guvernului Bolojan nu respectă prevederile legale în lipsa unei consultări cu reprezentanţii justiţiei. Şefa instituţiei, Elena Costache, a declarat că o pensie de 11.000 de lei este mică pentru judecători şi procurori.
În context, comunitatea Declic vine cu o nouă iniţiativă şi îi cere preşedintelui Nicuşor Dan declanşarea unui referendum pe tema introducerii principiului contributivităţii în calculul tuturor pensiilor, inclusiv al celor speciale. Iniţiativa ar evita atât folosirea subiectului pentru câştigarea voturilor, cât şi o reamânare a reformei.

Cum au apărut 
Ministrul Justiţiei care a iniţiat reforma statutului magistraţilor în 1997, introducând noţiunea de pensii de serviciu este Valeriu Stoica. Acest lucru se întâmpla în timpul guvernării Victor Ciorbea. La un moment dat, într-un interviu, fostul ministru explica necesitatea pensiilor speciale pentru magistraţi, la fel ca alte beneficii introduse în 1997, pentru a atrage în profesie cei mai buni absolvenţi de drept. Totuşi aprecia că s-a ajuns la o exagerare, în sensul că „ar trebui că pensia de serviciu să nu poată depăşi salariul”.
„După 28 de ani, pot să spun că am făcut o greşeală”, spune în 2025, într-un alt interviu Valeriu Stoica, explicând totodată că la momentul din 1997 sistemul de justiţie ajunsese într-un punct de degradare care necesita atenţie. „N-am anticipat că acele măsuri vor fi după aceea replicate unde nu trebuie. Şi n-am înţeles atunci că şi magistraţii nu vor avea suficientă înţelepciune ca să nu facă abuzuri din legătură cu aceste măsuri care au fost luate în favoarea lor”, explică fostul ministru.
Momentul a fost un punct de plecare şi pentru alte categorii sociale. Pe lângă faptul că, în 2004, în timpul guvernării Adrian Năstase, calculul pensiilor pentru magistraţi s-a mutat de la raportarea la venitul net la venitul brut ( n. r. – 80% din ultimul venit brut în loc de 80% din venitul net), fiind majorate astfel sumele primite de magistraţi după pensionare, tot atunci a fost inclus aici şi personalul Curţii de Conturi. În 2005 a urmat personalul diplomatic şi consular, iar în 2006, în timpul guvernării Tăriceanu, a fost introdusă indemnizaţia pentru limită de vârstă pentru parlamentari. Au urmat grefierii şi personalul auxiliar din instanţe şi apoi militarii, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special.

Încercări eşuate
Singura încercare de rectificare care a avut succes a fost în timpul guvernării lui Emil Boc, în 2009, după criza economică care a justificat tăierile. Cu toate astea, pensiile speciale au fost eliminate pentru mai multe categorii sociale, mai puţin pentru magistraţi, CCR arătând atunci că „independenţa justiţiei include securitatea financiară a magistraţilor, care presupune şi asigurarea unei garanţii sociale, cum este pensia de serviciu a magistraţilor”.
În timpul guvernării lui Victor Ponta au fost însă şterşi paşii făcuţi de guvernarea Boc. În cazul diplomaţilor prin Legea 216/2015, în cazul militari, poliţiştilor şi funcţionarilor publici cu statut special prin Legea 223/2015, iar în cazul parlamentarilor prin Legea nr. 357/2015. Mai târziu, în 2019, Guvernul Dăncilă a extins lista beneficiarilor, incluzând primarii, viceprimarii, preşedinţii şi vicepreşedinţii de consilii judeţene. Acestea din urmă sunt însă amânate, fiind prorogate an de an, în prezent până în 2026, prin ordonanţa trenuleţ de la finalul anului trecut.
În 2021, prin Legea 7/2021 s-a dispus încetarea plăţii indemnizaţiilor pentru limita de vârstă pentru deputaţi şi senatori. Legea a fost contestată la CCR, care a admis neconstituţionalitatea, iar indemnizaţia a fost repusă în plată în iunie 2022.
În decembrie 2024, Curtea Constituţională a mai admis o excepţie de neconstituţionalitate. Mai exact, este vorba despre articolul 101 din Legea 282/2023, ce constituia temeiul legal pentru impozitarea progresivă a pensiilor de serviciu ale judecătorilor şi procurorilor. Decizia a venit după ce numeroşi magistraţi pensionari din toată ţara au cerut instanţelor să oblige casele judeţene de pensii la recalculare şi restituirea sumelor reţinute din pensiile lor începând cu luna ianuarie. Solicitarea care a ajuns la CCR şi a fost soluţionată a fost iniţiată de judecătoarea pensionară Sevastiţa Stoian (fosta preşedintă a Secţiei civile de la Tribunalul Călăraşi).
Cea din urmă încercare a guvernanţilor a venit pe fondul necesităţii îndeplinirii condiţiilor asumate în PNRR. Pentru neîndeplinirea jalonului 215, care priveşte reducerea cheltuielilor cu pensiile speciale, României i-au fost suspendate 230 de milioane de euro din PNRR. Ulterior deciziei Curţii Constituţionale, Comisia Europeană a informat România că jalonul 215 nu mai poate fi considerat îndeplinit în mod satisfăcător.

De ce a fost necesară reforma statutului magistraţilor
„În principal este justificată acordarea unor avantaje pentru anumite categorii profesionale. Asta se întâmplă în toată lumea. Este vorba despre importanţa socială a muncii şi România s-a confruntat cu o mare problemă legată de justiţie după 1990. Pentru că am moştenit un sistem de justiţie corupt aflat înainte de 1990 sub controlul Partidului Comunist. Deci, justiţia era controlată de Partidul Comunist. Nu se punea problema independenţei justiţiei.
Ca atare, după 1990, justiţia a rămas în bună măsură controlată atât de influenţe politice cât şi de influenţele provenind din corupţie. Pur şi simplu se cumpărau judecători, se cumpărau magistraţi de către grupările de infractori, grupări corupte, care îşi obţineau decizii favorabile în instanţă. Practic, situaţia nu mai putea să fie tolerată şi sistemul de justiţie avea nevoie de o altă abordare care să ducă cu adevărat la independenţa justiţiei şi la transformarea ei într-o putere în stat. Nu într-un instrument, cum fusese până atunci, fie instrument politic, fie instrument al grupărilor de corupţie”, explică redactorul-şef Historia Ion M. Ioniţă.
De la acel moment au crescut însă foarte mult avantajele, mai explică Ion M. Ioniţă, iar acest lucru nu se poate spune şi despre calitatea actului de justiţie:
„Numai că, şi este valabil şi pentru alte categorii profesionale, ce s-a întâmplat după aceea, aceste diferenţe de statut s-au transformat în privilegii. Şi au crescut foarte mult avantajele. Şi totuşi şi calitatea serviciilor oferite populaţiei, în acest caz calitatea serviciilor de justiţie juridice oferite populaţiei, nu au crescut corespunzător. Şi acum oamenii aşteaptă foarte mult în procese. Şi acum deciziile apar foarte târziu. Şi acum sunt numeroase situaţii de prescripţie a unor fapte pentru că durata proceselor este foarte mare”.

„Nu trebuie să faci referendum ca să ştii care va fi răspunsul” 
Un astfel de referendum, precum cel propus de comunitatea Declic nu numai că ar presupune costuri foarte mari în plus de la bugetul de stat, dar nici „nu ar rezolva nimic un astfel de referendum, pentru că răspunsul este clar, nu trebuie să faci referendum ca să ştii care va fi răspunsul populaţiei din România. E implicit răspunsul aici. Este foarte clar, deci ar fi complet inutil să faci referendum”, mai punctează Ion M. Ioniţă.
„Nu asta e problema, că nu ştim voinţa oamenilor, problema vine de la faptul că vedem această opoziţie foarte mare la schimbare. Am văzut corpul magistraţilor, am văzut CSM-ul şi am văzut declaraţiile preşedintei CSM, care au adăugat gaz pe foc şi au crescut, toate aceste luări de poziţie au crescut nemulţumirea societăţii”, conchide redactorul-şef Historia.

ANDO, In Memoriam