Culmea duplicității: Da, dar nu primii!

„România nu va fi printre primele țări care vor recunoaște independența Kossovo” – este formula prin care țara noastră și-a făcut cunoscută poziția față de cea mai arzătoare dintre chestiunile cu care se confruntă Europa. Poziția a fost reiterată de către ministrul nostru de Externe la recenta reuniune CAGRE și nu pot să nu mă întreb de ce a făcut-o. Ca să ce? Ca să sublinieze o atitudine duplicitară și incoerentă? Adică, cu alte cuvinte, o să recunoaștem, dar ceva mai încolo, când se vor mai liniști lucrurile și nu se va mai băga de seamă că cedăm într-o chestiune care mâine-poimâine ne poate atinge la fel de dureros ca pe sârbi. Faptul că țara noastră nu poate saluta o asemenea perspectivă a fost făcut cunoscut cu ceva vreme mai înainte de președintele Băsescu. Ceva mai hotărât și mai limpede. Afirmând o fărâmă de suveranitate și de demnitate. Ce se întâmplă în Kossovo este un precedent periculos pentru mulți dintre cei care acum îl văd ca o soluție pentru numeroasele probleme din zonă. Sub oblăduire americană, acolo s-a consoldiat un focar de fundamentalism în care Arabia Saudită și alți susținători au pompat bani și activiști în speranța constituirii unui „pol” islamic în mijlocul Europei. Asta pe de o parte. Pe de alta, acest aranjament peste capul sârbilor poate să semene cu scoaterea dopului de la ulcica în care adastă un spirit malefic. Cât va mai trece până când sindromul Kossovo se va manifesta în Țara Bascilor, în Corsica, în Irlanda de Nord și în Transilvania? Cum vor reacționa atunci cei care astăzi admit deschis că vor recunoaște independența Kossovo, chiar dacă vor lăsa pe alții să o facă mai înainte? Nu cred că apartenența la Uniunea Europeană conține un factor care să oblige la servilism și la acceptarea în bloc a oricărei decizii, chiar împotriva intereselor naționale. Și că guvernanții noștrii se vor gândi mai serios la consecințele actelor și deciziilor lor.