„Cuiul lui Hunor”: Har-Cov-Mur

Încă nu reușesc să înțeleg ce a făcut să se precipite în așa hal chestiunea împărțelii teritoriale, încât să riște a rupe fragila alianță care-l mai ține pe Boc la Putere? Sau cum de le-a luat Domnul mințile pedeliștilor astfel încât să creadă că ungurii vor înghiți pe nemestecate gălușca otrăvită a marii regiuni de Centru ce urma să înglobeze județele Harghita și Covasna? După o întâlnire cu scântei, precedată de amenințări nevoalate că vor fi lăsați cu căruța în drum, democrații au închis, pentru moment, subiectul. Care este, în definitiv, problema? Se ciocnesc, aici, două categorii de interese. Pe de o parte, preocuparea tot mai fierbinte a PDL-ului față de tot ceea ce poate să afecteze, în vreun fel sau altul, succesul la urne din vara-toamna viitoare și găsirea de noi subterfugii care să alimenteze un eventual spor de voturi. Cum actuala împărțire nu pare să mai aibă rezerva de voturi – distribuția influenței partidelor fiind în linii mari stabilizată - unica resursă ar putea să o constituie lovitura dată actualilor baroni locali (chiar dacă printre aceștia figurează și cei proprii) și scoaterea lor din dispozitivul viitoarelor alegeri. De aici și precipitarea și simplismul manierei în care a fost abordată problema. Ce nu le place maghiarilor în această formulă? În primul rând, nu le place diluarea nucleului dur al celor două județe exclusive în materia fluidă a unei regiuni care modifică raportul de forțe dintre unguri și ne-unguri. Asta ar însemna, practic, decesul formațiunii care n-ar mai putea realiza baremul parlamentar. Din contră, ei și-ar dori cu grăbire o regiune de Centru mai mică, dar mai densă din punct de vedere etnic, în care celor două județe buclucașe li s-ar adăuga Mureșul, constituindu-se astfel o veritabilă citadelă electorală. Este, însă, varianta pe care ardeleanul Boc n-ar putea-o accepta fără să-și atragă oprobriul urmașilor-urmașilor săi. Pentru că atunci ar statua ceea ce urmăresc cu îndârjire UDMR-iștii: instaurarea unui „ținut” autonom în mijlocul țării, o enclavă ce va necesita multiple accese dinspre Europa în care sălășluiește ținutul-mamă, sau tată. Trocul cu Legea Educației nu-i mai mulțumesc pe Hunor și ai săi, care doresc să speculeze la maxim momentul de criză prin care trece aliatul majoritar, atât de dependent de votul minoritarilor. Ce e de făcut, vorba marxistului? Probabil că reîmpărțeala va trebui, cel puțin deocamdată, lăsată moartă, până când se va găsi un prilej mai favorabil, sau care să nu depindă de șantajul aliaților. Care tare mult și-ar dori să-și poată atârna pălăria în cuiul bătut în tocul ușii ținutului Har-Cov-Mur.