Cu protestul la psihiatru: „M-a liniştit ce-am văzut”

Cunoscutul psihiatru Gabriel Diaconu a fost la protestul AUR de duminică, 12 ianuarie, din capitală, pentru a vedea dacă acţiunea este similară cu mişcările care au dus la cel de-al Doilea Război Mondial. „Tot respectul pentru AUR, când bagă bani ştiu să-şi scoată investiţia”, a spus medicul.
„Am fost singurul psihiatru la protestul AUR. Cred. Dar nu ca protestatar, şi nici ca psihiatru. Cât ca privitor”, scrie Gabriel Diaconu pe pagina sa de Facebook. „Am vrut să văd dacă asistăm la un «colaps al timpului», o întoarcere în trecut la mişcările care-au dus la cel de-al Doilea Război Mondial. Ce-am văzut, astăzi, m-a liniştit. După regulile artei unui «protest», simioniştii au arătat că se pricep la meseria asta. Nu impecabil, după cum se va vedea mai jos, dar rezonabil de bine”, îşi începe el comentariul.
Medicul a adus mai multe argumente care atestă faptul că protestatarii simionişti se procep la această „meserie”:
„În primul rând punctualitatea. La 12 au zis că se adună, la 12 s-au adunat. Populaţia protestatoare a venit, civilizat, european (sic!) cu autocare, şi-au desfăşurat ca la un semn pancartele, au ridicat steagurile. Tradiţionalul «moş Mitru cu trompeta» care lansa mulţimii sloganuri şi lozinci s-a descurcat, nu neapărat la înălţimea aşteptărilor şi probabil provine din circuitul de nunţi. Cel mai apreciat îndemn a fost ”sus steagurile””.
Diaconu a constatat că protestatarilor AUR le plac steagurile. De toate felurile: steaguri pătrat, steaguri dreptunghi, steaguri cu stemă (?), steaguri purtate fular la gât, la butonieră, la braţ ca la Revoluţie, steaguri purtate ca pelerină, fesuri cu steag, mănuşi cu steag, vuvuzele cu steag, steaguri mici, medii şi mari. Un stegar a urcat chiar şi pe Universitate, după cum se vede în fotografii.
„Un pic prea mare opinteala asta cu steagurile, mi-am zis. De parcă le era teamă să nu fie confundaţi cu sindicalişti, cu grevişti sau - ptiu Drace - alte naţiuni sau non-patrioţi. Nu, protestatarii AUR sunt patrioţi. Este un lucru evident, căci dragostea de steag a fost evidentă”, susţine Diaconu.

Dragostea de steag şi de live-uri pe internet
Siminoniştii mai au o „dragoste”, pe lângă cea de steag: cea de live-uri pe internet. „Peste jumătate din protestatari erau înzestraţi cu telefoane cu care se filmau unii pe alţii, bucuroşi de ce puteau să arate lumii. Mi se pare o chestie senzaţională. Din străfundul României (deşi nu cred că pancartele acelea cu judeţe chiar reprezentau fidel comunităţile aduse la marş, dar mea culpa dacă chiar era aşa) să vii tu pentru «domnu Simion» e un vârf al existenţei. E cu atât mai naţionalist să filmezi totul cu un aparat asamblat în Vest, şi să-l difuzezi printr-o reţea de telefonie Vestică, pe o reţea de socializare chineză.”

Cu „meseriaşi”
El constată ironia acestei situaţii. Manifestanţii anti-UE se bucură de drepturile şi libertăţile Europei folosind o reţea de socializare dintr-o ţară care cenzurează libera exprimare şi internetul: „Noroc cu europenii, că altfel protestatarii se opreau la primul oficiu poştal să trimită vederi de la manifestaţiune”.
Psihiatrul mai are indicii cu privire la faptul că protestatarii erau „meseriaşi”: „Nu erau greu de identificat, pe lângă steaguri, tricolor regulamentar şi la manşetă, şi la rever, mai aveau o banderolă albă, de grevist japonez. Ei nu erau grevişti japonezi, dar altfel nu se puteau identifica unii pe alţii”.
Diaconu a observat, în multime, o asociaţie a foştilor petrolişti care „trolla mesajul iubitor de ţară cu rugămintea de-a se implementa nu-ştiu-ce ordonanţă”. „Mi-a fost drag de ei. M-am gândit uite, măi, că se poate. Nimeni n-a băgat în seamă foştii petrolişti români până la George Simion. Sunt şi ei un segment important al istoriei ţării noastre” - spune el, ironic.
 
„Tot respectul pentru AUR, când bagă bani ştiu să-şi scoată investiţia”
Medicul a început să observe şi imperfecţiuni: „În primul rând, distribuţia de steaguri n-a fost foarte uniformă. Ştampilele da, au fost date să ajungă la toată lumea. Dar unii simpatizanţi simionişti a trebuit să-şi procure recuzita de la sursă, de la magazinul de suverniruri de la staţia de metrou. Apropos de asta, primăria Capitalei ar trebui să suplimenteze toaletele la astfel de ocazii deosebite, se înghesuia lumea la ieşirea spre Brătianu, e greu să scandezi după câteva beri, alte spirtoase care să ţină vocea proaspătă, ca după aia să stai la coadă la closet”.
Diaconu a constatat că AUR nu i-a lăsat pe protestatari să „scape” uşor:  plimbarea, pe acest traseu, şi dacă pui şi Constituţiei la socoteală, e 12 km lejer.
„Aş putea să pun pariu că majoritatea habar n-aveau la prânz, pe-un frig destul de netrebnic de ce trebuia moş Mitru să-i tot încurajeze că «a ieşit soarele», doar doar s-o încălzi, că după Universitate merg şi la Victoriei, mai trag o plimbare şi până la Cotroceni şi după aia se întorc înapoi la Victoriei”, continuă el relatarea.
Psihiatrul crede că celelalte partide ar trebui să ia notiţe de la AUR: „Tot respectul pentru AUR, când bagă bani ştiu să-şi scoată investiţia. Celelalte partide ar putea să ia notiţe, neîndoielnic pentru unii aduşi cu autocarele acest prilej nobil a fost şi un bun motiv să vadă, la pas, Capitala României”.
Meniul zilei, pentru majoritatea, a fost covridog. „Asta nu mi se pare normal. La o asemenea desfăşurare de forţe nu poţi lăsa oamenii, mai ales unii mai excitaţi care şi-au adus şi copiii să le ţină de urât, să facă foamea. Le-ar trebui, pe viitor, o popotă ambulantă, măcar o maşină de burgeri, sau măcar niscaiva fasole cu ciolan. E şi uşor de preparat, şi efectul propulsor uşurează trecerea peste podul Basarab”, comentează Diaconu.

„Plătită, rânduită şi diriguită”
Totuşi, manifestaţia l-a linişit pe Gabriel Diaconu. „Spuneam că m-a liniştit ce-am văzut. Ziua când în loc de vuvuzele o să avem tulnice, buciumuri, ciobănaş pufos cu fluier de os, aia e ziua când am să mă panichez un pic. Aceeaşi populaţie, cu aceeaşi dispoziţie, şi dacă ignori că adunarea a fost plătită, rânduită şi diriguită de AUR, putea foarte bine să meargă la un meci al Naţionalei României”.
Ce naţionalist, simionist, unionist, anti-occidentalist eşti tu dacă ai ajuns să sufli într-o invenţie a minorităţii negre din Africa? - se întreabă medicul.
„Acei mândri războinici Zulu, care-au dat umanităţii pe eternul Chaka, au făcut şi să explodeze peste continente profund etnocentrica vuvuzelă cu ocazia campionatului mondial de fotbal din Africa de Sud.  Şi de-atunci nu mai scăpăm de ele.  Cam greu, totuşi, să faci România mare cu sunetul ăla piţigăiat, de cămilă care şi-a prins cocoaşa în menghină. Nu imposibil, dar contra-intuitiv.”

„Libertate? morţii ei de libertate...”
Diaconu comentează şi ştirea conform căreia Jandarmeria a oprit un cetăţean care avea la el tehnică militară. „Pozele arătau un briceag elveţian. Mi se pare corect. Eu zic să renunţăm la bricegele elveţiene şi să redeschidem fabrica de cuţite româneşti, cu fier românesc şi cu mâner de lemn de stejar românesc, sau - şi mai bine - din coarne de cerb de permacultură.”
Medicul ironizează obsesia protestatarilor pentru steaguri: „O puzderie de steaguri. Atât de multe steaguri erau, că aş putea să pun pariu că unii aveau şi şosete tricolore, şi izmene tricolore, şi...”
„S-a strigat «libertate». Pe străduţa spre kilometrul zero o doamnă de la organizare căra două plase mari de rafie, pline cu pufuleţi, bakerolls, turtiţe, sticle cu apă. Fusese lăsată în urmă. Am auzit-o gâfâind printre dinţi: «libertate? morţii ei de libertate...»”- îşi încheie psihiatrul Gabriel Diaconu postarea.