Curs BNR
1 EUR = 4.9755 RON
1 USD = 4.6275 RON
1 GBP = 5.9683 RON
1 XAU = 404.7692 RON
1 AED = 1.2599 RON
1 AUD = 3.0472 RON
1 BGN = 2.5439 RON
1 BRL = 0.8046 RON
1 CAD = 3.3318 RON
1 CHF = 5.2861 RON
1 CNY = 0.6459 RON
1 CZK = 0.1963 RON
1 DKK = 0.6673 RON
1 EGP = 0.0940 RON
1 HUF = 1.2103 RON
1 INR = 0.0549 RON
1 JPY = 3.0056 RON
1 KRW = 0.3309 RON
1 MDL = 0.2556 RON
1 MXN = 0.2242 RON
1 NOK = 0.4186 RON
1 NZD = 2.7620 RON
1 PLN = 1.1393 RON
1 RSD = 0.0425 RON
1 RUB = 0.0471 RON
1 SEK = 0.4277 RON
1 TRY = 0.1351 RON
1 UAH = 0.1116 RON
1 XDR = 6.1321 RON
1 ZAR = 0.2620 RON
Publicat la 31 octombrie 2024
Lasconi - instinct de killer. Ciolacu - politician de autobază. Ciucă – stingher. Simion - un fricos
Într-o perioadă în care românii caută un preşedinte puternic şi apropiat de nevoile lor, psihologul Gabriel Diaconu oferă o analiză detaliată a celor cinci candidaţi cu şanse reale de a ajunge în turul doi al alegerilor prezidenţiale din 2024.
Marcel Ciolacu - va fi sancţionat, prin vot, pentru că este pesedist
Marcel Ciolacu, liderul PSD şi actualul prim-ministru, se dovedeşte a fi un politician adaptabil şi pragmatic, capabil să facă faţă provocărilor din politica românească, arată expertul. „Ciolacu face parte din categoria politicienilor de autobază. A ştiut când să vorbească, dar mai des când să tacă", afirmă psihologul Gabriel Diaconu. Această abilitate de a evalua situaţiile şi de a reacţiona în mod adecvat îi conferă un avantaj competitiv, permiţându-i să navigheze cu succes prin complexităţile politice.
Ciolacu a demonstrat o capacitate remarcabilă de a reacţiona rapid la crize, cum ar fi gestionarea incidentului de la Crevedia. „Când e de lucru, n-are niciun ştaif, îşi cunoaşte bine locul, autoritatea şi prerogativele”. Această implicare activă în gestionarea problemelor societăţii îi întăreşte imaginea de lider responsabil şi dedicat.
Cu toate acestea, provocările nu îi lipsesc. „Va fi sancţionat, prin vot, pentru că este pesedist. Nu este un veritabil revoluţionar reformist al partidului", subliniază Diaconu. Această observaţie sugerează că, deşi Ciolacu are potenţialul de a fi un preşedinte bun, el trebuie să îşi dovedească angajamentul faţă de reforme şi transparenţă.
Diaconu adaugă: „Ciolacu se află într-o continuă competiţie cu imaginea sa de politician. Misiunea sa este complicată, dar nu imposibilă". Aceasta subliniază importanţa percepţiei publicului asupra liderului şi nevoia sa de a lucra la consolidarea acesteia.
În concluzie, „Ciolacu este prezidenţiabil. Şi candidat pe deasupra". Această evaluare arată că, în ciuda provocărilor, Ciolacu are toate şansele să îşi consolideze poziţia pe scena politică românească, cu condiţia să îmbunătăţească imaginea şi să fie perceput ca un lider capabil de schimbări reale.
Marea vulnerabilitate a lui Nicolae Ciucă e stinghereala
Nicolae Ciucă, liderul PNL, este un politician complex, care se dovedeşte a fi capabil să se adapteze la provocările din peisajul politic românesc. „Nicolae Ciucă e primul român, după 1989, care a făcut ce-a făcut, s-a învârtit cum s-o fi învârtit, şi a ieşit din pasul de defilare”, observă psihologul Gabriel Diaconu. Această abilitate de a naviga între aşteptările publicului şi cerinţele funcţiei de lider politic îi conferă un avantaj în gestionarea problemelor actuale.
Ciucă a demonstrat o capacitate de reacţie rapidă la crizele cu care s-a confruntat ţara, cum ar fi gestionarea afluxului de refugiaţi din Ucraina. „Nici nu-l ajuta resursa de comunicare, nici nu-l recomanda mimica, gestica sau fizionomia”, afirmă Diaconu, însă această implicare proactivă a fost esenţială în situaţii critice. Astfel, Ciucă îşi consolidează imaginea de lider responsabil şi dedicat.
Cu toate acestea, provocările rămân, iar Diaconu subliniază că „marea vulnerabilitate a lui Nicolae Ciucă e stinghereala lui inclusiv printre ai lui, printre liberali”. Această observaţie sugerează că, în ciuda experienţei sale în armată şi a poziţiei de premier, Ciucă se confruntă cu dificultăţi în a-şi construi o echipă solidă de susţinători în interiorul partidului său.
Diaconu adaugă: „Ar fi păcat să uităm astăzi că, sub guvernul Ciucă, am deschis discuţia privind incriminarea lui Vladimir Putin pentru genocid”. Acest angajament faţă de justiţia internaţională evidenţiază o latură proactivă a leadership-ului său, dar subliniază şi presiunea sub care se află.
În concluzie, „Îl face asta prezidenţiabil? Da, cu siguranţă. Va fi suficient să-l facă şi preşedinte? Probabil că nu”. Această evaluare sugerează că, deşi există provocări şi o nevoie de îmbunătăţire a imaginii sale, el are potenţialul de a-şi consolida poziţia pe scena politică românească, cu condiţia să dovedească angajamentul faţă de reforme şi să se deschidă către o colaborare mai eficientă cu colegii săi.
George Simion - un fricos, un molatec
George Simion este o figură controversată a politicii româneşti, un personaj care a navigat cu abilitate prin complexităţile scenei politice. „George Simion şi-a făcut şi el veacul pe aici”, scrie psihologul Gabriel Diaconu, referindu-se la activitatea sa din parcurile capitalei. Simion a reuşit să capteze atenţia nu doar prin discursurile sale, ci şi prin apariţiile sale publice, care adesea au fost marcate de teatralitate.
Punctul de inflexiune în viaţa sa a venit în clasa a XI-a, când a început să se intereseze de secretele Revoluţiei din 1989. „Nu că Simion ar fi fost contemporan cu zilele sângeroase de Decembrie”, remarcă Diaconu, „era încă la ţâţa mamei”. Cu toate acestea, influenţa profesorilor săi şi atracţia faţă de figurile istorice l-au determinat să se apropie de personalităţi controversate, precum fostul procuror militar Dan Voinea şi revoluţionarul Teodor Mărieş.
Aşa cum Diaconu subliniază, „dintr-un puştiulache (mai mult lache) suferind de complexe Peter Pan, şi care stătea pe banii lui Lulea, deodată s-a trezit viziunea organizatorică, politică, în George Simion”. Această transformare l-a ajutat să devină liderul Alianţei pentru Unirea Românilor (AUR), unde „George Simion regele ei, poreclit de apropiaţi King Joffrey”. Această poreclă ironică reflectă atât caracterul său excentric, cât şi natura sa controversată.
Diaconu observă că „marea calitate a lui George e cinismul altoit c-o frunză la pălărie”. Cu toate că Simion s-a avântat în lumea politică cu o viziune clară, este totuşi un personaj complex, cu multe nuanţe. „El, pe persoană fizică, e totuşi un fricos, un molatec”, remarcă Diaconu, descriind un contrast între imaginea sa publică şi temerile sale interioare.
În ciuda tuturor acestor aspecte, „publicul îl iubeşte. Bine, nici nu-i greu de iubit, e oglinda fidelă a unei felii demografice importante din România”. Simion rezonează cu o parte din electorat, un segment care simte că a fost lăsat pe dinafară de politicile tradiţionale.
În concluzie, Diaconu face o observaţie clară: „Este Simion prezidenţiabil? Nu, câtuşi de puţin. Şi totuşi candidează, iar prietenii lui ştiu de ce”. Aceasta sugerează că, deşi George Simion poate să nu fie un candidat viabil pentru preşedinţie, el continuă să joace un rol important în peisajul politic românesc, atrăgând atenţia asupra problemelor şi frustrărilor unei părţi semnificative a populaţiei.
Elena Lasconi are instinct de killer
Elena Lasconi este un nume care a prins contur în peisajul politic românesc, dar „nu e o surpriză că a apărut”, notează psihologul Gabriel Diaconu. Aceasta a început să îşi facă simţită prezenţa în politică cu mult înainte de a deveni primăriţă, având o experienţă semnificativă ca şefă de cabinet la Haţeg şi ulterior ca jurnalistă la ProTV, „unde a făcut parte din garnitura clonelor Andreei Esca”.
Diaconu subliniază cum tradiţia alegerilor din România este adesea marcată de personaje colorate şi surprinzătoare. „Cine-o fi făcut-o pe ştiristă primăriţă? Alegătorii au făcut-o, aşa cum s-ar putea s-o facă unii şi preşedinte,” remarcă el. Cu toate acestea, Lasconi a reuşit să câştige încrederea electoratului, demonstrând că „cel puţin n-a mai îngropat ce era de îngropat prin Muscel”.
În ceea ce priveşte ambiţiile sale politice, Diaconu face o paralelă între Lasconi şi Kamala Harris, sugerând că „dacă se poate la americani, de ce nu s-ar putea şi la Cîmpulung, darămite la Bucureşti?”. Aceasta implică faptul că Lasconi are potenţialul de a deveni o figură importantă în politica românească, mai ales în contextul în care a „suflat frişca-n cafea lui Drulă”.
Analizând caracterul ei politic, Diaconu spune că „are instinct de killer”, o trăsătură care poate fi benefică în arena politică românească, unde astfel de femei sunt tot mai apreciate. „Votează românul muierea înfiptă oricând, mai ales dacă zâmbeşte ca fluturul şi înţeapă ca viespea”. Comparând-o cu alte femei politice de succes din România, el sugerează că Lasconi îmbină „un fel de Firea minus Pandele, plus o fată pro LGBT.”
Diaconu continuă să explice cum Lasconi „e, simplu spus, ridicolă în poziţia candidatului”, dar cu toate acestea, ea „şi-a asumat pompozitatea, şi-a lustruit zirconiul faţetelor”. Aceasta nu doar că iese în evidenţă în peisajul politic, dar şi reuşeşte să pună în lumină cât de penibile sunt multe dintre celelalte figuri politice.
„O vor vota tinerii”, afirmă Diaconu, subliniind că Lasconi rezonează cu o generaţie tânără, care se identifică cu stilul ei de comunicare şi promisiunile optimiste. Cu toate acestea, el adaugă că, „deşi la antipod, în fapt nu-i nicio diferenţă între duduie şi victima nedreaptă a represiunii statului”, sugerând că ambele provin dintr-un mediu politic similar.
În concluzie, Diaconu afirmă că Lasconi „are-n faţă următorul viitor probabil, plauzibil şi realizabil: Zero la sută şanse, dar un scor bun”. Aceasta indică o înţelegere a realităţii politice în care Lasconi poate să îşi revendice un rol important, chiar dacă nu are potenţialul necesar pentru a deveni preşedinte. Aşadar, „ca şi Simion, poa' să bată mândră pieptul mai apoi că-i locomotivă”.
În final, Gabriel Diaconu concluzionează că, deşi Lasconi nu este „prezidenţiabilă,” este totuşi parte din startul cursei pentru vocea României.
Mircea Geoană - un prizonier al imaginii sale
Într-o eră în care majoritatea politicienilor români păreau prizonieri ai unei mentalităţi comuniste, Geoană s-a remarcat ca un tânăr politician cu un zâmbet cuceritor, plin de optimism. „Era un politician venit din viitor, fără termen de comparaţie în faţa moşneagilor şi politrucilor de tranziţie”, afirmă Diaconu. Această imagine contrastantă l-a ajutat să capteze atenţia, îmbinând carisma cu aspiraţiile unei generaţii întregi.
Însă, în spatele acestei imagini strălucitoare, se află o istorie complicată. Geoană provine dintr-o familie cu rădăcini adânci în structurile de putere comunistă. „Geoană senior era o figură importantă în regimul lui Ceauşescu, iar această moştenire a lăsat o amprentă asupra lui Mircea”, punctează Diaconu. Acest aspect al biografiei sale îi conturează o imagine nu doar de politician, ci şi de produs al unei epoci dificile.
Mircea Geoană a excelat în cariera sa diplomatică, fiind numit ambasador la Washington la doar 37 de ani. „Cariera lui diplomatică a fost marcată de şarm şi abilitate, iar timpul petrecut în SUA i-a adus recunoaştere internaţională”, afirmă Diaconu. Totuşi, întrebarea rămâne: cum a reuşit un constructor cu studii juridice să ajungă atât de sus? „Răspunsul se află în jocurile de putere internaţionale, iar legăturile sale cu personaje influente, precum Edgar M. Bronfman, sugerează că ascensiunea sa nu a fost întâmplătoare”, adaugă specialistul.
Odată întors în politica internă, Geoană a întâmpinat dificultăţi semnificative. „Deşi a avut un parcurs strălucit în diplomaţie, în politică internă a eşuat la toate scrutinurile la care a participat”, subliniază Diaconu. Această realitate îl face să pară un politician neîmplinit, încercând să contureze o mişcare care, de fapt, nu a prins avânt.
Mircea Geoană este adesea văzut ca un prizonier al propriei imagini. „Candidatura sa la preşedinţie este un exemplu al ambiţiilor neîmplinite, dar şi al dorinţei sale de a lăsa o amprentă în politica românească”, analizează Diaconu. Chiar şi după eşecurile sale, el continuă să aspire la o poziţie de influenţă, chiar dacă acest lucru pare din ce în ce mai puţin realist.
Cu toate acestea, Geoană a avut o revenire notabilă în postura de secretar general adjunct al NATO, ceea ce i-a oferit o nouă platformă. „Acolo, el a reuşit să-şi redefinească rolul, având oportunitatea de a contribui la securitatea globală”, afirmă psihologul. Chiar dacă nu a avut un impact semnificativ asupra securităţii României, Geoană a fost capabil să intervină în probleme de amploare internaţională.
În concluzie, Mircea Geoană este un politician complex, cu o carieră plină de suişuri şi coborâşuri. Psihologul Gabriel Diaconu observă că „deşi a avut oportunităţi unice, Geoană a rămas un prizonier al imaginii sale şi al aşteptărilor nerealizate”. Candidatura sa la preşedinţia României reflectă nu doar ambiţiile sale, ci şi lupta sa continuă de a găsi un loc în istoria politicii româneşti. „Este un dansator ocazional, dar nu un lăutar autentic. Prezidenţiabil? Aş. Dar totuşi candidează la prezidenţiale anul acesta”, încheie Diaconu, subliniind paradoxul unei cariere care continuă să fascineze şi să provoace întrebări.
ORDINEA DE PE BULETIN
Pe 24 noiembrie 2024, în primul tur al alegerilor prezidenţiale, alegătorii vor avea de ales dintre 14 candidaţi, conform listei stabilite de Biroul Electoral Central, iar ordinea pe buletinul de vot este următoarea:
- Elena Lasconi - Unirea Salvaţi România
- George Simion - Alianţa pentru Unirea Românilor
- Marcel Ciolacu - Partidul Social Democrat
- Nicolae Ciucă - Partidul Naţional Liberal
- Hunor Kelemen - Uniunea Democrată Maghiară din România
- Mircea Geoană - candidat independent
- Ana Birchall - candidat independent
- Alexandra Beatrice Bertalan-Păcuraru - Alternativa pentru Demnitate Naţională
- Sebastian-Constantin Popescu - Partidul Noua Românie
- Ludovic Orban - Forţa Dreptei
- Călin Georgescu - candidat independent
- Cristian Diaconescu - candidat independent
- Cristian-Vasile Terheş - Partidul Naţional Conservator Român
- Silviu Predoiu - Partidul Liga Acţiunii Naţionale
nu este nici un comentariu
Recitalul de la ora 5 de la Muzeul Casa Mureşenilor a fost unul cu totul special miercuri, 30 octombrie. Muzeul a fost gazda evenimentului extraordinar „B.E.S.T. – Braşov, Estetică Simbolistă[...]
2024-10-31 citeste mai multUn solo show George Roşu despre progresul real al culturii este expoziţia „Aici e încă timpul pentru ceva nou”, care va fi vernisată în 1 noiembrie, la Muzeul de Artă, în[...]
2024-10-31 citeste mai multDouă proiecte majore ce vizează dezvoltarea domeniului sanitar braşovean au primit avizul favorabil al Ministerului Sănătăţii: „Reabilitare, extindere şi supraetajare Corp H în cadrul[...]
2024-10-31 citeste mai multDupă cel pentru urşi, Asociaţia Milioane de Prieteni construieşte un sanctuar pentru câini. Preşedintele Cristina Lapis a cumpărat un teren în Triaj, unde a început să construiască[...]
2024-10-31 citeste mai multAzi, 31 octombrie 2024, este ultima zi când mai pot fi folosiţi banii din primele de carieră didactică şi profesională viraţi pentru anul şcolar 2022-2023, aminteşte o informare a sindicatelor[...]
2024-10-31 citeste mai mult
Adaugă un comentariu