Cu mocănița, de la Râșnov la Bran

„Dorința noastră este ca Brașovul să devină primul județ turistic al țării. Nu suntem departe de îndeplinirea acestui vis al nostru, un vis justificat de impresionantul potențial natural, cultural și istoric al județului Brașov. N-o spunem doar noi, o recunosc străinii care ne vizitează și care rămân uimiți de frumusețea cadrului natural și de bogăția patrimoniului istoric și cultural al zonei noastre. Proiectul punerii în funcțiune a unui tren de tip mocăniță care să lege Râșnovul de Bran este și el inclus în demersurile noastre de a pune pe picioare o adevărată industrie turistică la Brașov. Un asemenea tren ar completa în mod fericit celelalte atracții turistice ale zonei și i-ar putea determina pe turiști să zăbovească mai mult la noi și să nu rateze o plimbare de plăcere într-o zonă pitorească. Trebuie să învățăm să exploatăm la maxim toate oportunitățile pe care le avem și să punem în practică acele idei care ne-ar putea ajuta să progresăm și să ne dezvoltăm capacitățile turistice. Avem destule modele de succes în occident, țări precum Spania sau Germania, de la care avem ce învăța în acest domeniu.” Aristotel Căncescu, președintele Consiliului Județean Brașov Din inițiativa președintelui CJ Aristotel Căncescu, se lucrează la un proiect pentru deschiderea unei linii de cale ferată pe ecartament îngust, în scop turistic Autoritățile județului Brașov se preocupă de creșterea numărului atracțiilor turistice din zona noastră. O astfel de atracție care ar avea darul să le ofere vizitatorilor clipe de relaxare, într-un cadru natural deosebit, este deschiderea unei linii de cale ferată pe ecartament îngust, pe care să circule o mocăniță. Ideea îi aparține președintelui Consiliului Județean, Aristotel Căncescu, și are toate șansele să fie transpusă în practică în scurt timp. Primele demersuri au fost deja făcute, prin identificarea unui posibil traseu pentru acest trenuleț de epocă. El va circula între Râșnov și Bran. Pentru început, va fi amenajat un tronson de doi km, între Râșnov și cartierul Romacril, porțiune pe care există deja cale ferată pe ecartament normal. „O să modificăm ecartamentul și în primă fază mocănița va circula pe acest tronson. Ne-am gândit la un traseu foarte economic pentru aceste trenulețe, deoarece nu vrem să facem cheltuieli foarte mari”, a spus președintele Consiliului Județean Brașov, Aristotel Căncescu. Președintele CJ a făcut demersuri la ministrul Transporturilor, Ludovic Orban, pentru a obține trecerea în patrimoniul județean a unor locomotive și vagoane de epocă, păstrate în prezent în depourile de la societatea Marub SA. Inițiativa sa a fost încununată de succes, acordul ministerial fiind obținut. Recent, președintele CJ Aristotel Căncescu a vizitat firma unde sunt adapostite locomotivele și vagoanele. El a opinat că locomotivele necesită doar o revizie și câteva piese de schimb, putând fi puse în funcțiune cu cheltuieli de 10.000 – 20.000 de euro, fonduri ce vor fi suportate de bugetul județean. În ceea ce privește vagoanele pe care conducerea CJ Brasov vrea sa le repună în funcțiune, starea acestora este mai proastă decât cea a locomotivelor. Ele datează din 1949, fiind din aceeași generație cu locomotivele, însă ele n-au mai funcționat de foarte mult timp: „Sunt într-o stare destul de critică, dar nu este imposibil să le aducem în stare de funcționare, ca să poată circula pe calea ferată. Ne bucurăm că putem să contribuim la un astfel de proiect care aduce îmbunătățiri în comunitatea noastră”, a spus directorul societății Marub SA, Mircea Crăciun. Specialiștii acestei societăți vor face o evaluare a costurilor ce s-ar impune pentru reabilitarea lor și vor stabili de comun acord cu conducerea CJ ce lucrări vor efectua și prețul acestora. România a avut 5.000 km de cale ferată îngustă Radu Bellu, inginer la Regionala Căi Ferate Brașov, susține proiectul inițiat de conducerea administrației județene și crede că turismul feroviar beneficiind de zona de munte a Brașovului, este un lucru minunat. „Până în anul 1990, România a avut o rețea de cinci mii de km de cale ferată forestieră, linii în pădure, care pe lângă rolul lor de a transporta lemn aveau și un rol social, acela de a-i duce pe săteni de la munte la șes să-și cumpere alimente, să meagă la doctor, să-și ducă copiii la școli. Din cauza influențelor transportatorilor auto, căile ferate forestiere au fost aproape în totalitate desființate. Locul lor a fost luat de camioane, care au distrus șoselele și drumurile din pădure, camioane care poluează atmosfera. Prin comparație, trenulețul mergea cu buturugi, cu deșeuri de lemn și era o frumusețe. În 1995, la inițiativa unor oameni cu deschidere în domeniul transportului și turismului feroviar, la Vișeul de Jos s-a reabilitat o linie de mocăniță. Astăzi, rezultatele financiare și turistice ale acestei linii sunt de neînchipuit”, a explicat Radu Bellu. În opinia sa, inițiativa președintelui Consiliului Județean, Aristotel Căncescu, este extraordinară pentru viitorul județului și pentru economia sa. „O plimbare cu trenulețul pe zona de belvedere a Pietrei Craiului ar fi una de excepție. De asemenea, am putea gândi și o altă cale ferată turistică, pe un vechi amplasament existent de la Zărnești la Plaiul Foii. Ar fi vorba de 12 km de cale ferată care ar putea fi puși în funcțiune cu investiții minime”, a adăugat inginerul Radu Bellu. Gările Brașovului În 1873, la Brașov s-a construit prima gară a orașului, dată în folosință odată cu sosirea unui tren cu 24 de „care”, de la Sighișoara Primul fluier de locomotivă a fost auzit în Brașov pe vremea când Cetatea număra 29.584 locuitori, șase fabrici de postav, cinci rafinării de petrol, trei fabrici de hârtie, două de spirt, câteva mori de cereale și mai ales renumitele bresle meșteșugărești care aveau peste o mie de ateliere mari și mici. Prima apariție a trenului a fost în zilele de 28 – 30 mai 1873, când a avut loc proba tehnică de verificare tehnică a căii ferate Sighișoara – Brașov, prima construită pe teritoriul județului nostru. Primul tren a sosit la Brașov de la Sighișoara Prima gară a Brașovului a fost construită paralel cu drumul Hărmanului (actuala stradă a Hărmanului), vizavi de Rafinăria Brașov. A fost construită între anii 1871 – 1873 de către Societatea Căilor Ferate Ungare de Est, fiind o clădire austeră, cu parter pentru birouri și etaj pentru locuințele de serviciu ale personalului. Duminică, 1 iunie 1873, într-o zi caldă de vară, numeroși locuitori ai celor șapte sate săcelene, brăneni cu mic, cu mare, dar și locuitori ai așezărilor de pe cursul Oltului își căutau un loc mai bun prin mulțimea de brașoveni ca să vadă „carul de foc” sau minunea trenului. Fix la ora 11.00, la linia întâi din gara Brașov a sosit primul tren festiv, cu 24 de „care” trase de o locomotivă cu abur. Cu el a fost deschisă calea ferată Sighișoara – Brașov. Construită între anii 1868 – 1873 prin firma fraților Waring, această cale ferată a legat Brașovul de rețeaua feroviară central europeană. Era ultimul tronson al magistralei Oradea – Cluj – Brașov. În aceeași zi a avut loc și primul incident în cadrul Regionalei de Cale Ferată Brașov. În documentele vremii se consemnează faptul că „la podul mare de peste Olt, de la Racoș, un car a alunecat de pe șine”, dar echipa trenului a repus vagonul pe linie și trenul și-a continuat drumul spre Brașov. În toamna anului 1873, în fața gării Brașov s-a înființat și depoul de locomotive cu șase linii, atelierul de reparat locomotive și vagoane și o remiză din lemn așezată în zona dintre străzile Banat, Dobrogea și Transilvania. Remiza putea adăposti 4 – 6 locomotive cu abur. Prima linie transcarpatică În timp au fost construite și deschise alte linii de cale ferată care au legat Brașovul de orașe din Principatele Unite și din Transilvania. În data de 10 iunie 1879 a fost inaugurată calea ferată Brașov – Predeal – Ploiești, prima linie transcarpatică din România. Câțiva ani mai târziu, pe 24 iunie 1891 a fost deschisă linia Brașov – Zărnești (cu intenția de a se face legătura spre Câmpulung). Cu ocazia acestei inaugurări s-a înființat gara Bartolomeu și mica stație Brașov Suburbie, desființată în anul 1961. Tot în 1891, pe 11 octombrie, a avut loc inaugurarea tronsonului Brașov – Sfântu Gheorghe – Târgu Secuiesc. Pe 7 martie 1892 s-a deschis circulației linia Brașov – Satulung. În aceste condiții, gara a devenit neîncăpătoare, pe măsura creșterii populației orașului și județului, concomitent cu mărirea numărului de călători care veneau la Brașov sau doar tranzitau Brașovul. Prima gară a Brașovului a funcționat până în anul 1902. O gară distrusă de două războaie A doua gară a Brașovului a fost construită de Căile Ferate Ungare de Stat – MAV, între anii 1902 – 1906, prin extinderea vechii gări cu două aripi simetrice care aveau la capete grupurile sanitare ale stației. Și fațada a suferit modificări prin adăugirea unor ancadramente decorative. Noua gară a fost inaugurată în anul 1906, când Brașovul avea 41 de mii de locuitori, iar județul ajunsese la un număr de 137 de mii de locuitori. În 29 august 1908 a fost inaugurată linia de cale ferată Brașov – Făgărașn – Sibiu, iar în 27 iunie 1931 s-a deschis circulației tronsonul Brașov – Hărman – Întorsura Buzăului. În timpul primului război mondial (1916 – 1918), gara a suferit numeroase stricăciuni. Au fost afectate liniile gării și ale depoului de locomotive, dar și clădirea de călători. Gara a fost refăcută, dar în timpul celui de-al doilea război mondial a fost din nou afectată serios. Pe 16 aprilie 1944 a fost incendiată și distrusă de bombardamentele americane. Între anii 1939 – 1946, depoul de locomotive a fost mutat din gara Brașov pe un nou amplasament, în partea de nord a orașului, la ieșirea spre Sfântu Gheorghe, unde funcționează și astăzi. Acolo s-au construit hale dotate cu toate instalațiile necesare. Construcția modernă a depoului Timiș – Triaj și apoi Brașov – Triaj a fost realizată între anii 1940 – 1949, după planurile inginerului Florin Simionescu și ale arhitectului Mihai Mihăilescu. De asemenea, în perioada 1940 – 1948 se construiește stația Brașov Triaj. O gară provizorie Cea de-a treia gară a orașului Brașov a fost o construcție provizorie executată de Regionala CFR Brașov între anii 1945 – 1947. Era o clădire tip baracă, ridicată pe amplasamentul gării distruse în 1944, din care s-a mai păstrat, totuși, o parte din etaj. La 1 august 1959, în gara Brașov au circulat primele locomotive Diesel – electrice. Această gară a funcționat până în august 1962. Actuala gară împlinește 45 de ani Cea de-a patra gară a Brașovului, cea care există și în zilele noastre, a fost inaugurată în data de 19 august 1962. Ea a fost construită în zona uzinei Tractorul, pe un amplasament aflat la 800 de metri de liniile vechii gări și la 1,5 km nord de gara veche. Lucrările au durat un an și cinci luni, suprafața construită fiind de 2.350 mp. Cădirea a fost realizată de ICI – CF Brașov, după proiectele arhitectului Teonic Săvulescu. La 1 august 1963 a fost inaugurată festiv circulația primei locomotive electrice, pe transonul Brașov – Predeal, prima cale ferată electrificată cu ecartament normal din România. La 9 decembrie 1965 a fost dată în circulație calea ferată electrificată Brașov – Predeal. Prin gara Brașov pot trece zilnic 89 de perechi de trenuri cu 10 – 12 mii de călători. Prima cale ferată suburbană din România Mulți brașoveni își mai amintesc încă de „Tramvaiul galben” care a circulat 68 de ani pe traseul Bartolomeu – Satulung La 7 martie 1892 a fost inaugurată prima cale ferată suburbană din România, Bartolomeu – Satulung, care a făcut legătura între orașul Brașov și cele șapte așezări care formează municipiul Săcele de astăzi. Construită cu capital privat între anii 1890-1891, de către Societatea Căilor Ferate Vicinale Brașov – Treiscaune, calea ferată Bartolomeu – Satulung a funcționat până în anul 1960, când din cauza modernizării circulației urbane a fost desființată. A rămas în amintirea celor în vârstă legenda „Tramvaiul galben” numit de localnici după culoarea primelor vagoane de călători, chiar dacă a fost de fapt un tren suburban și nu un tramvai cu tracțiune electrică. O linie de 16 km Spre sfârșitul secolului al XIX-lea, orașul Brașov se găsea în fața unei probleme dificile legată de rezolvarea circulației urbane (transportul în comun și transportul de materii prime și finite de la industria și meșteșugarii orașului). În acea perioadă, marile orașe europene înlocuiau vechile retele de tramvaie cu cai prin linii de tramvaie cu tracțiune mecanică sau electrică. Rezolvarea acestei probleme la Brașov și legătura orașului cu cele șapte sate din apropiere s-au realizat prin construcția unei linii locale de ecartament normal (1435 mm) și cu tracțiune cu abur. Sașii au denumit acest sistem de transport „Kronstadt-Hoszufaluer Dampf-tramway”. Pentru calea ferată Bartolomeu – Satulung, în lungime de 16,296 km, au fost alocați 400.000 florini din care 59.400 au fost destinați pentru cumpărarea de locomotive și vagoane. Pornind din gara Bartolomeu, unde exista și o mică remiză aflată vizavi de clădirea de călători, linia urca pe strada Lungă, până în Piața Sfatului, de unde cobora apoi pe strada Mureșenilor, cotea la dreapta în dreptul Hotelului Aro de astăzi și, prin actualul parc, ajungea în fața Primăriei unde se afla stația Promenadă. Din acest punct, linia cobora pe actualul bulevard 15 noiembrie până la stația Schiel (denumită ulterior Ramificație, apoi Strungul), în Piața Hidromecanica de unde se făcea legătura cu vechea stație Brașov MAV/CFR, iar o altă linie se continua pe sub Dealul Melcilor, prin Poiana Honterus și Noua, trecea prin Dârste, unde traversa la nivel calea ferată Predeal – Brașov și, trecând prin marginea satelor Baciu, Turcheș și Cernatu, ajungea la stația Satulung. Linia a avut o importanță economică deosebită pentru că din ea au fost racordate feroviar majoritatea fabricilor din zona industrială de est a orașului. Trenul circula cu 10 km/oră în oraș La 31 octombrie 1891 construcția liniei se apropia de sfârșit. În dimineața zilei de 5 decembrie 1891, din gara Bartolomeu a plecat primul tren de probă, însoțit de comisia tehnică. După patru zile de verificări aceasta a stabilit următoarele condiții de deschidere a liniei: trenurile vor circula numai ziua, cu 10 km/h în oraș, și 20 km/h în afară și în zilele de târg trenul va circula în oraș numai după orele 15.00; mecanicul va utiliza fluierul locomotivei numai în cazuri extreme, în rest avertizarea sonoră o va face șeful de tren cu clopoțelul. Probele de circulație au continuat în lunile ianuarie și februarie 1892, când Primăria orașului Brașov a afișat repetate apeluri către populație să stăpânească animalele și să le ferească dintre linii. Deschiderea oficială pentru traficul de călători a avut loc la 7 martie 1892, când au început să circule zilnic două perechi de trenuri. Afluența călătorilor a fost atât de mare încât la 9 aprilie 1892, Primăria a cerut suplimentarea cu încă două perechi de trenuri. La 25 iunie 1892 a avut loc recepția tehnică definitivă a întregii lucrări. În stațiile Ramificație, Dârste Băi, Brașov și Satulung se aflau instalații de alimentare cu apă a locomotivelor. Alimentarea cu motorină sau benzină a automotoarelor se făcea în stația Satulung unde existau și atelierele de locomotive și vagoane. Pe calea ferată Bartolomeu – Satulung existau zece stații. Clădirile care adăposteau călătorii în stațiile Bartolomeu, Promenadă, Ramificație, Fabrica de Ciment, Noua și Dârste Băi erau executate din cărămidă, iar în punctele de oprire Honterus, Baciu, Turcheș și Cernatu se aflau mici adăposturi din lemn, acoperite cu țiglă. Stațiile erau conectate între ele cu instalații telefonice. Exemplul „Tramvaiului galben”, preluat de alte orașe Existența căii ferate brașovene nu a fost lipsită de evenimente, consemnate de presa vremii. Astfel, la scurtă vreme după inaugurarea liniei, în dimineața zilei de 5 mai 1892, zugravul Elias Berko a sărit din mers pe strada Lungă „lovindu-se grav la cap și la șold”. În toamna anului 1908, fetița Diners, de 4 ani, ieșind la joacă din casă, a fost surprinsă de tren și omorâtă pe loc. În vara anului 1892, primarul orașului Ploiești le-a solicitat edililor orașului Brașov să îi trimită un exemplar din proiectul liniei, pentru a construi „căi de tramvai și în Ploiești”. O linie de tramvai cu aburi asemănătoare celei brașovene a fost construită la Cluj pe o lungime de 9,8 km și a funcționat în perioada 1893-1906. Din traseul inițial lung de 16,296 km, zece stații, două remize de locomotive și un atelier de întreținere, astăzi mai există tronsonul de 1,366 km între Fabrica de Autocamioane și Metrom, Stația Noua (în prezent clădire de locuințe), Stația Satulung (folosită industrial) precum și terasamentul liniei de la Noua la Dârste și de la Baciu la Satulung. Din păcate, nu mai există nicio locomotivă, automotor sau vagon din cele care au circulat pe această linie între 1892 și 1960. Traseu dezafectat pe etape După Primul Război Mondial, linia fiind amplasată pe străzile centrale ale orașului, a început să încurce circulația. Micile locomotive cu aburi poluau cu fum, funingine și cu mult zgomot. În anul 1927 autoritățile au renunțat din acest motiv la o porțiune de aproape 700 metri, situată între triunghiul Promenadă – Strada Carol și Piața Sfatului. În anul 1933 s-au demontat 3,254 km de linie din stația Bartolomeu până la Promenadă. 5 ani mai târziu, fără consimțământul proprietarului și fără nicio altă aprobare, Primăria orașului Brașov a trecut la demontarea a 1,693 km de linie, de la stația Promenadă la stația Ramificație (Hidromecanica). În sfârșit, în anul 1960, Regionala C.F. Brașov a desființat 2,106 km de linie de la stația Strungul (Ramificație) până la intrarea în stația Temelia – Fabrica de Ciment, legătura cu Gara Veche Brașov, toate liniile industriale de pe acest tronson, precum și 8,196 km cuprinși între Uzina de Autocamioane și Stația Satulung. Desființată fără niciun discernământ, calea ferată Bartolomeu – Satulung a avut meritul incontestabil că timp de 68 de ani, pe orice vreme, a transportat ieftin, rapid și mai ales sigur călătorii și mărfurile din Brașov și din împrejurimi.