Cu mascații la bal și la spital!

Infracționalitatea nu poate fi combătută cu mănuși. În special cea violentă. Violenței trebuie să i se răspundă cu violență, dar în limitele legii. Așa au apărut „mascații” de la SPIR. Acolo unde sectoriștii și alți polițiști fără antrenament nu răzbesc în fața bandiților, se cere intervenția unui corp specializat. Polițiștii de la SPIR sunt speciali-zați. Cei mai mulți sunt foști sportivi. Au condiție fizică și și-o întrețin prin antrenamente intense. Sunt pregătiți să răspundă oricărui tip de provocare. Ei, însă, sunt un instrument care răspund la comenzi. Dacă comenzile sunt bune, răspunsul e bun. Dacă nu, nu. Primul exemplu: reținerea lui Gigi Becali, în Pipera. Mascații au debarcat, au sunat la poartă, apoi la ușă, Gigi a ieșit în pijama să vadă despre ce e vorba. I s-a spus politicos. Cei care se așteptau ca Gigi să opună rezistență au fost dezamăgiți. Cel puțin pentru că așa anunțase el. Că nu se va lăsa cu una, cu două. S-a lăsat. Și-a dat seama că n-are rost să te pui cu legea. Chiar dacă ai în jurul tău zece body-guarzi. Drept urmare, mascații au făcut și ei exces de politețe. Până acolo încât l-au instalat chiar pe cel înhățat la volan, să-i ducă el la secție. Alta: dimineața devreme, în Ferentari, undeva unde se termină orașul. În curtea familiei „Z” dau buzna peste gard vreo 12 mascați. Se răspândesc de jur împrejurul casei. Doi stau să scoată ușa din țâțâni când deschide stăpânul casei, buimac de somn. E luat pe sus, pus la pământ cu fața în jos și cu pistolul în ceafă. Unul dintre copii, de vreo 18 ani, e luat de păr direct din pat și trântit pe podea. Nevasta gospodarului n-apucă decât să întrebe: cine sunteți, ce vreți? - până când i se astupă gura. Răspândiți prin toată casa, mascații deschid dulapuri, răstoarnă cutii, cotrobăie prin debarale. Totul sub reflectorul aparatului de filmat care înregistrază demonstrația de vitejie. Când un șef întreabă „sunteți familia X?” și i se răspunde că nu, aplombul mascaților se înmoaie. „Dar unde stă familia X?” - mai întreabă, nedumerit, șeful. „Habar n-avem!” În tăcere, comandoul se reunește și iese tiptil pe poartă. Fără măcar un „scuzați, pardon, bonsoar!” Eroare de identitate. Nimic special!