Cu cine să mai voteze alegătorul?
Autor: Octavian ANDRONIC
Publicat la 21 noiembrie 2012
Dacă e să-i asculți doar pe candidații la alegerile din 9 Decembrie, îți vine să spui că Dumnezeu a pus mâna în capul României, fericind-o cu oameni unul și unul, numai buni de pus la rana etern sîngerândă a necazurilor cu care se confruntă românii
Dacă e să-i asculți doar pe candidații la alegerile din 9 Decembrie, îți vine să spui că Dumnezeu a pus mâna în capul României, fericind-o cu oameni unul și unul, numai buni de pus la rana etern sîngerândă a necazurilor cu care se confruntă românii. Dacă, însă, apleci urechea și la informații de genul „Fișă de candidat” (sau cam așa ceva) difuzată de un post TV care nu mai are nici ce câștiga și nici ce pierde din această campanie, te îngrozești! Dacă s-ar institui o comisie de etică națională, deasupra partidelor, și nu una ca cea a Monicăi Macovei, de care decidenții să nu țină seama, nu cred că 10% dintre candidați ar trece testul adecvării morale și profesionale la calitatea de parlamentar. Practic, din lunga listă prezentată de postul TV reiese o colecție de panglicari și profitori care au făcut din sistem vaca lor de muls. Pentru aceștia, calitatea de parlamentar este doar drumul cel mai scurt spre obținerea de profituri și avantaje prin traficul de influență și presiunile exercitate față de acele instituții ale statului de la care pot obține cele mai grase contracte pentru prestații nefăcute sau făcute în dorul lelii.
Și nu doar atâta. Interesele se împletesc strâns cu relațiile de familie și de clan. Probabil că nici un parlament anterior nu s-a procopsit cu un atât de mare număr de neveste, amante, fii și fiice, fini și cumetri ca acesta. După „capitalismul de cumetrie” evocat de Ion Iliescu prin 2002, iată că a venit rândul „democrației reprezentative de cumetrie”. Senatul și Camera Deputaților vor fi două mari familii de familii care au pus mâna pe tot ce mișcă, profitabil, în România. Iar caracteristica de fond a acestei acaparări o reprezintă statul, cu tot ce-i aparține. Candidații nu doresc să ajungă în parlament ca să facă afaceri cu sectorul privat, ci cu statul, eterna sursă a profitorilor cu pretenții de slujitori ai națiunii.
Stau doar și mă întreb ce soluție va adopta alegătorul pus în fața acestui peisaj: dacă toți sunt atât de necinstiți, corupți, rău intenționați, el cu cine să mai voteze? Și de ce?
Comentarii
nu este nici un comentariu
Adaugă un comentariu