Cu ce a intrat Braşovul în gura lumii

România a stat foarte bine la capitolul proverbe. Gura lumii a fost întotdeauna bogată, iar aceste zicători satirizează sau scot în evidenţă  particularităţile locurilor. Şi Braşovul are propriul „folclor”, dar nu este singurul oraş din ţară. Vi le spunem, pe toate, în continuare:
- „A spune braşoave”: Această afirmaţie se referă la faptul că omul minte. Zicala vine de la negustorii din Braşov, care îşi lăudau excesiv marfa.
- „Să nu-ţi iei nevastă din Breaza şi cal din Comarnic”: La Breaza se află un Colegiu Militar de renume, iar expresia îndeamnă bărbaţii să nu îşi ia soţie din acea zonă, fiind riscul mare să îşi aleagă o femeie „uşoară”. Celălalt îndemn de a nu îţi lua cal din Comarnic are şi el substratul său. Comarnic este un oraş de munte, situati la 50 de km de Ploieşti, iar caii de aici sunt utilizaţi pe drumuri grele, fiind foarte forjaţi şi nu erau recomandaţi pentru a fi cumpăraţi.
- „La Drăgăşani, şi sfinţii sunt cu nasurile roşii ”: Podgoriile acestui oraş din Vâlcea sunt renumite la nivel internaţional pentru calitatea lor, iar aici lumea îl adoră pe Bachus.
- „La Bucureşti, şi câinii umblă cu covrigi în coadă”:  Această zicală a apărut după ce tot mai multă lume venea din provincie la Bucureşti pentru o viaţă mai bună şi un loc de muncă bine plătit.
- „A nimerit orbul Brăila”: Expresia oglindeşte activitatea comercială intensă desfăşurată în jurul oraşului Brăila, celebru port în secolele al XIX-lea şi al XX-lea. Acesta era atât de cunoscut, încât până şi un orb ar fi reuşit să ajungă acolo.
- „A o întoarce ca la Ploieşti”: Zicala se referă la o schimbare bruscă de planuri sau de idei.
- „La Caracal s-a răsturnat căruţa cu proşti”: Aceasta este una dintre cele mai cunoscute zicale din popor. Proverbul a apărut în urma unei confuzii produse la Revoluţia de la 1848: căruţa cu participanţii la eveniment s-a răsturnat din cauza entuziasmului momentului, într-o intersecţie de la marginea oraşului Caracal, dinspre Corabia. La acea vreme, poporul mai era numit „prostime”, iar contemporaneităţii nu i-a trebuit decât imaginaţie pentru a spune că atelajul era plin cu proşti, altfel spus, cu oameni simpli.