Cu câteva clipe înainte să mori

Mulţi pacienţi aflaţi în pragul morţii par să simtă exact când li se apropie sfârşitul, uneori cu câteva minute sau chiar ore înainte ca medicii sau familia să realizeze acest lucru. Cercetătorii încearcă să descifreze mecanismele din spatele aceste intuiţii.
Un astfel de caz a fost descris de David Casarett, medic specialist în îngrijiri paliative, profesor de medicină la Duke University School of Medicine şi director al departamentului de îngrijiri paliative din sistemul Duke Health, din SUA, într-un articol publicat în Psychology Today. În timp ce se afla într-un fotoliu, înconjurată de familie, o femeie de 83 de ani şi-a ridicat mâinile, a privit în sus şi a rostit calm: „Vin, Doamne. Vin acasă”. În minutele următoare au apărut modificări ale respiraţiei şi ale tonusului muscular, iar decesul a survenit după cinci minute.
Momentul a părut să indice o percepţie internă foarte exactă a iminenţei morţii, un tip de anticipare care, potrivit specialiştilor în îngrijiri paliative, este raportat frecvent, dar încă puţin înţeles din punct de vedere fiziologic.

Fraze care prevestesc sfârşitul
Expresii precum „Sunt gata,” „Mă duc acasă” sau „E timpul” apar frecvent în ultimele ore de viaţă ale pacienţilor. În analiza sa, David Casarett a observat că termenul „acasă” poate desemna dorinţa de a părăsi spitalul, dar este folosit, de multe ori, ca metaforă pentru o plecare definitivă sau pentru o dimensiune spirituală a finalului.
Medicul estimează că aproximativ unul din zece pacienţi are astfel de momente de claritate sau anticipare. Iar atunci când moartea apare la scurt timp după aceste afirmaţii, cuvintele sunt reţinute şi interpretate ca o intuiţie foarte exactă.
Rămâne însă dificil de explicat ce anume simt oamenii înainte să moară. Pacienţii descriu de multe ori stări intense, care diferă mult de la o persoană la alta. David Casarett a menţionat, de pildă, un tânăr cu sarcom avansat care spunea că se simte „liber”, în timp ce o femeie cu cancer hepatic vorbea despre senzaţia unei căderi în gol. În ambele cazuri, moartea a survenit în mai puţin de o oră.

Explicaţia fiziologică
Specialistul în îngrijiri paliative consideră că multe dintre aceste aşa-zise premontiţii pot fi înţelese prin schimbările fiziologice care apar în ultimele ore de viaţă. Scăderea tensiunii arteriale, oxigenarea insuficientă, circulaţia tot mai slabă şi dezechilibrele electrolitice produc o stare intensă de disconfort. Persoana aflată pe moarte poate interpreta instinctiv aceste modificări ca semn că sfârşitul se apropie.
Pe măsură ce organismul cedează, fluxul sanguin se reduce, celulele rămân fără energie, iar nivelurile de sodiu şi potasiu ies din limitele normale. Creşterile bruşte ale hormonilor stresului, precum adrenalina, pot genera agitaţie, teamă sau senzaţii greu de descris. Din perspectiva medicilor, aceste schimbări sunt suficiente pentru a explica impresia că ceva nu e în regulă.
Totuşi, mecanismele fiziologice nu justifică diversitatea trăirilor relatate de pacienţi. Unii descriu senzaţia unei căderi în gol, alţii se simt uşori sau separaţi de propriul corp. O pacientă a folosit chiar imaginea transformării într-o fantomă, a povestit dr. Casarett. Diferenţele ţin probabil de temperament, experienţe de viaţă şi credinţe personale, care influenţează modul în care sunt interpretate senzaţiile fizice extreme.
„Să fiu sincer, sunt recunoscător pentru această ambiguitate. Totuşi, dacă am pune totul doar pe seama creşterilor de catecolamine şi a scăderii perfuziei, am rata nuanţele acestor experienţe. Există o explicaţie ştiinţifică pentru asta, sunt sigur. Dar în limitele acelei explicaţii, rămâne încă suficient spaţiu pentru mister şi uimire,” a adăugat medicul.

Moartea e un proces
În ultimele ore de viaţă, organismul trece prin schimbări fiziologice specifice, observate constant în îngrijirea paliativă. Dr. Zachary Palace, medic geriatru şi director medical la Hebrew Home of Greater Washington, unul dintre cele mai mari centre de îngrijire pe termen lung din SUA, descrie aceste transformări ca fiind parte dintr-un proces treptat.
„În general, în perioada care precede moartea, persoana devine palidă din cauza scăderii tensiunii arteriale. Extremităţile se răcesc, iar degetele pot căpăta o nuanţă albăstruie. Pulsul devine abia perceptibil, iar respiraţia capătă un ritm neregulat. Sunt semne că organismul îşi pierde funcţiile,” a explicat medicul geriatru.
Pot apărea pauze în respiraţie de 15-20 de secunde. Familiile intră adesea în panică în aceste momente, deşi medicii spun că fac parte din procesul normal al morţii.
Medicii disting două etape finale. Moartea clinică apare în momentul opririi inimii, când circulaţia încetează brusc. Moartea biologică urmează la aproximativ patru până la şase minute, interval în care celulele cerebrale suferă leziuni ireversibile din lipsa oxigenului, conform American AED CPR Association.