Cseke și-a dat demisia: să fie sănătos!

Cu sau fără el, Sănătatea este la fel: șchioapă, surdă și chioară! Cum este, dealtfel, de 20 de ani, în care nici unul dintre cei 19 miniștri nu a reușit să o trateze cu succes de vreuna dintre bolile cronice de care suferă. Fișa ministerului e lungă și complicată: nici un alt portofoliu postrevoluționar n-a trecut prin atât de multe mâini – poate doar cel al Educației să se mai apropie de recordul de aproape “un ministru pe an”. Cseke a fost al 19-lea și, totodată, al treilea ministru ungur – adică reprezentând UDMR-ul și se încadrează în termenul mediu de funcționare. Ca și Nicolăescu, nu este medic de meserie, ceea ce ar fi trebuit să constituie un avantaj. Dar n-a fost! Presa a dat joi în clocot aberând pe tema gestului de demnitate al demisionarului: n-a primit, la rectificare, câți bani a cerut. Adică trei miliarde. A primit de zece ori mai puțin, și ăștia se duc la Casa de Sănătate, nu la minister. Și cred că aici trebuie căutată, mai degrabă, motivația gestului lui Cseke. Între el și șeful Casei de Sănătate a existat încă din start un conflict mocnit. UDMR-ul ar fi dorit să plaseze acolo tot un om de-al lor. Boc a numit însă un om de-al său: Lucian Duță. Unul care n-a fost dispus să subordoneze politicile Casei directivelor lui Cseke. Dealtfel, conflictul a atins cote acute săptămâna trecută când Duță a declarat ritos: pe mine m-a numit premierul! Doar el mă poate da afară! Și cum chestia asta nici nu i-a trecut prin cap lui Boc, soluția a fost să plece Cseke. Un banal conflict personal, până la urmă, și nu îngrijorarea față de soarta sănătății. O astfel de demisie, de onoare, nu prea se practică în politica românească. Dacă-mi aduc bine aminte, gestul a fost făcut doar de Miclea, de la Educație, când ministerul său a primit, într-adevăr prea puțini bani. N-a fost însă cazul lui Cseke, pentru că oricare își poate da seama că pretențiile sale erau aberante. Ce semnificație are această demisie? După scandalul “Borbely”, e o nouă probă de nepotrivire de caracter a acționarului majoritar al guvernării, cu cel mai important dintre minoritari. Iar faptul că Boc n-a insistat ca Cseke să-și schimbe decizia, spune clar că paharul răbdării pedeliste, față de fițele udemeriste, este pe cale să se umple…