Croieşte „cu poveste”

Înainte era un jurnalist de renume. Tot ce mişca pe partea de fapt divers, dar nu numai era de domeniul ei şi era reflectat inclusiv în presa naţională, în care a intrat la începutul anilor 2000. Mai întâi în Radio România, apoi într-o agenţie de presă şi un cotidian local. După 17 ani în mijlocul evenimentelor, Mihaela Cojocariu a renunţat la presă şi a revenit la prima iubire. A luat de un capăt acul de cusut şi a început să creeze ţinute, acel gen de vestimentaţii care te scot din anonimat. A început să creeze pentru sine, dar şi pentru prieteni, pentru festivaluri medivale, pentru concursuri. Pentru oricine are nevoie de ţinute cu inspiraţie istorică, dar adaptate într-un stil avangardist.
„Sincer, nu m-aş intitula chiar creatoare de modă, pentru că eu mă îndrept mai mult spre zona istorică, dar şi fantasy şi avangarde. Într-adevăr, fac şi rochiţe casual sau de nuntă, dar partea care m-a făcut cunoscută în afară, este partea istorică. Sunt 2 axe principale de creaţie: reconstruiesc cât mai fidel anumite perioade istorice, medieval, zona victoriană sau uniforma de asistentă medicală pe care am vândut-o în State, Anglia, Australia”, ne-a spus Mihaela Cojocariu.

Bazele le-a învăţat alături de… şomeri
Cu creaţiile a cochetat încă de pe vremea în care era în presă, după cum ne povesteşte. „Am început să creez mai serios în Braşov, deşi şi în Bucureşti a fost foarte interesant când m-a oprit o doamnă pe stradă să mă întrebe de la ce casă de modă mi-am luat ţinuta cu care eram îmbrăcată. Cred că prin 2010 mi-am cumpărat prima maşină de cusut. Cât am fost copil, deşi eram talentată, coseam de mână totul, părinţii mei nu mi-au făcut cadou o maşină de cusut”, îşi aminteşte Mihaela.
Bazele croitoriei le-a învăţat la un curs oferit de AJOFM. „Am făcut un curs de 3 luni de croitorie în Sibiu. Terminasem liceul, abia, era un curs de reconversie profesională. Mergeam eu şi şomerii. Ei învăţau o meserie, eu mergeam pentru că îmi plăcea teribil. Între timp, pentru că nu am exersat, nu aveam maşină de cusut, s-au cam dus. Am învăţat, practic, de la zero, singură. M-am mai inspirat şi din tiparele de croitorie, am înţeles cam cum este, şi după aceea am început să la adaptez după propriile mele idei şi am început, practic, să inventez propriile tipare”, a mai spus braşoveanca.
După curs, a început studiile în jurnalism şi prima iubire a mai aşteptat o vreme.

Rochia „iubita lui Dracula”, pe catwalk, la un concurs de frumuseţe
Până în 2019, când a decis să i se dedice total. În prezent, piesa de rezistenţă a colecţiilor o reprezintă uniforma de asistentă medicală din al Doilea Război Mondial. O altă creaţie a fost trimisă în State pentru un film horror fantasy. Şi mai are o creaţie de care e tare mândră. O numeşte „iubita lui Dracula” şi a fost purtată de Alexandra Stroe, care a reprezentat România, în 2019, la un concurs de frumuseţe din Polonia, la secţiunea „brand de ţară”.
„Este o ţinută la care am lucrat două săptămâni în şir, contra cronometru. De obicei, la o asemenea ţinută, sau un concurs de asemenea anvergură, o echipă lucrează cu luni înainte, cu un an înainte. E făcută din catifea de bumbac, în mare parte, şi foarte multă dantelă şi mărgeluţe pe care le-am cusut manual. Ţinuta are un body, o fustă crinolină lungă, are un corset, guler înalt din dantelă şi o pelerină care a fost pictată de doi artişti braşoveni, Dragoş şi Odette, care îmi sunt prieteni foarte dragi”, a adăugat Mihaela.

Creator în pandemie: greu în primăvara lui 2020
Din 2019 trăieşte doar din creaţiile sale, deşi în pandemie a fost mai dificil. Majoritatea clienţilor sunt de peste hotare, pentru proiecte fotografice sau festivaluri de reconstituire istorică. Are şi ţinute casual, în care broderia este semnătura sa.
„Pandemia, cel puţin pe zona asta, chiar s-a simţit. Anul trecut, în primăvară, a fost o paralizie totală. Nimeni nu mai îndrăznea să cumpere, nu ştia ce se întâmplă. Nu m-am îndreptat către măşti. Mi-am făcut doar mie câteva. Am simţit că nu le-aş putea face 100% conforme cu standardele Ministerului. Dar, când s-a relaxat puţin, imediat în vară, a fost o explozie. Simţeam nevoia clienţilor de a ieşi, de a fi văzuţi, de a se bucura de viaţă. Vara trecută chiar a fost extraordinar. Apoi, primele luni ale anului au fost destul de lipsite de comenzi, dar, de obicei aşa se întâmplă, dar este un moment bun pentru a-ţi pune ordine în gânduri şi a crea, pentru că asta am făcut”, a mai detaliat creatoarea.   
Un vis al ei este să lucreze cu o casă de film. Până atunci, în pregătire are noi colecţii casual în care domină bulinele şi culorile pastelate.