Criza vs. Anticriză: KO tehnic!

După aproape trei luni de la preluarea mandatului de premier și după vreo cinci de când criza financiară a mușcat prima dată din economia românească, premierul Boc vine la Parlament și ne înșiră verzi și uscate despre cum are el de gând să pună în funcțiune anticriza și să propășească nația română din fundătura în care a părăsit-o iresponsabila guvernare tăriceană, până pe cele mai înalte culmi ale progresului băsescian. Deci, în plină manifestare a efectelor tăvălugului mondial, premierul nostru încă stă și cugetă, ardelenește, cum și ce-o să facă, contemplând dezastrul pe care-l are de gestionat, el, juristul, împreună cu Pogea, inginerul de la Finanțe. Că problematica este mai ales economică e o simplă întâmplare, de care chiar dacă se vor împiedica, se vor ridica și vor merge mai departe. Cât de pus pe austeritate este noul premier, se vede cu ochiul liber: într-un moment în care criza nu mai este o poveste, ci o realitate palpabilă, Boc își vede de treaba lui: a înființat două ministere (inutile) noi, a dublat bugetul Președinției ca să se poată plimba liniștit șeful său pe unde va avea chef, își alcătuiește un alt aparat birocratic, la fel de stufos ca cel abia desființat și cu cheltuielile amplificate de droaia de amploiați aduși cu sine tocmai de la Cluj. După ce a bălmăjit trei luni despre scutirea de impozite a profitului reinvestit, care în viziunea rapidă a lui Boc trebuia să intre în funcțiune abia de la anul, când cei care mai înregistrau profit puteau să fie numărați pe degete, acuma s-a mai dumirit și a decis că măsura intră în vigoare de la 1 aprilie. Cu fondurile pentru IMM-urile în rândul cărora criza a produs deja un genocid e o problemă pe care nici dracul n-o mai descurcă în situația în care, pentru a primi banii europeni într-un târziu, firmele ar trebui să se împovăreze cu credite distrugătoare care fac operațiunea aproape sinucigașă! Cele câteva măsuri pe care le-a înșirat luni în fața parlamentarilor încă nedezmeticiți după truda din week-end sună deja a apă de ploaie. Cu gândul la împrumutul de la FMI - care ar avea, chipurile, efecte multilaterale - creierele din Executiv par a fi intrat în amorțire. Cu un aparat birocratic „obez”, cum bine a zis chiar premierul, Guvernul nu are nicio șansă să depășească criza. Cei vreo 3 milioane de salariați din sectoarele productive se tot împuținează, prin șomaj, în timp ce masa de bugetari nu numai că nu se reduce, ba și amenință cu represalii dacă nu le cresc veniturile. Este un comportament paranoic: în timp ce orice firmă privată caută soluții de supraviețuire, reducând la nevoie salariile, de aparatul birocratic nu se poate atinge nimeni! De ce să nu existe soluția omoloagă și în aparatul bugetar? De ce să nu se poată accepta o reducere voluntară a salariilor, până la depășirea crizei, când, oricum, acestea nu vor mai putea fi alimentate multă vreme cu taxele de la sectorul privat? Desigur, atâta timp cât Boc și compania vor continua să trateze diferit masa de bugetari și vârfurile acesteia, plătite după reguli speciale, pe care nimeni n-are chef să le schimbe, va fi greu să convingi sindicatele că o asemenea măsură este logică și necesară. Bătălia dintre criză și anticriză, arbitrată de un guvern „imparțial” merge clar spre un KO. Tehnic. În favoarea cui, probabil că bănuiți deja.