Criza nu mai este poveste vânătorească

2009 este primul an în care, la Brașov, cererea pentru trofee de urs este mai mică decât oferta. Pentru a îndeplini cota de recoltare, vânătorii brașoveni au ajuns să plătească din propriul buzunar 2.500 de euro, tariful pentru împușcarea unui exemplar Vremuri grele și pentru una dintre cele mai vechi îndeletniciri ale omului: vânătoarea. Deși pădurile din preajma Brașovului reprezentau adevărate atracții pentru amatorii de trofee mari, din ultimul sezon de vânătoare nu se pot spune foarte multe povești vânătorești. Din cauza recesiunii economice mondiale, vânătorii din străinătate și-au pus bugetul la hibernare și au renunțat să mai vină la vânătoare în Brașov. „Este primul an în care cererea pentru trofee de urs este mai mică decât oferta. Înainte aveam foarte multe cereri pentru vânătoarea de urși, însă acum, din cauza crizei, vânătorii din străinătate sunt tot mai rari. În sezonul acesta de vânătoare am fost nevoiți chiar să împușcăm noi un exemplar, pentru a îndeplini cota de recoltare”, a declarat Petre Noaghea, președintele Asociației Județene a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi(AJVPS) din Brașov. Un trofeu poate costa peste 5.000 de euro Pentru iubitorii de animale care consideră această pasiune drept barbară, aceasta ar fi o veste bună. Implicațiile ei sunt însă mai adânci decât lipsa de clienți străini. Un trofeu de urs costă peste 2.500 de euro, bani ce trebuie plătiți indiferent din buzunarul cui vine. „Străinii plăteau și peste 5.000 de euro pentru un trofeu mare. O parte din bani îi foloseam pentru achiziționarea de hrană pentru urși, pentru a-i împiedica să coboare în oraș și să scotocească în containere. Acum, vânătorii se uită de două ori înainte să dea acești bani pentru o partidă în Brașov. Nu putem să le facem reducere pentru că tarifele nu le stabilim noi. Iar dacă nu găsim clienți, acești bani trebuie să-i dăm din buzunarul nostru, ca să ne respectăm cota de recoltare”, a precizat președintele AJVPS. Partea bună este că cererea de trofee este încă mare pentru trofeele de cerbi și capre. Din partidele de vânătoare se asigurau banii pentru furajele urșilor gunoieri din Brașov, care, altfel, dau buzna la tomberoane Noaghea spune că, tocmai din această cauză, au ajuns să ofere urșilor mâncare cumpărată din cotizația membrilor asociației. Cu siguranță că aceasta nu este suficientă, însă vânătorii au noroc cu sponsorizările primite din partea fabricilor de dulciuri. Cea mai nouă donație constă în câteva tone de napolitane Alka, oferite de o fabrică din București. „Vor fi suficiente pentru o lună întreagă”, ne spune Petre Noaghea.