Criza mass media

Deși presa în general – scrisă, vorbită sau văzută – a primit lovituri dure de-a lungul anilor de criză, în special după alegerile prezidențiale din 2009, situația sa s-a agravat, pe fond, de-a lungul ultimului an. Cel mai spectaculos eveniment îl reprezintă dezintegrarea “imperiului media” construit de Sorin Ovidiu Vântu. Cu două arestări la activ și cu perspectiva dezastrului provocat de repunerea pe tapet a dosarului FNI, omul de afaceri a scăpat complet din mână ițele afacerii. Mai întâi a făcut o tranzacție dubioasă cu mini-mogulul Ghiță de la Ploiești, care în stilul caracteristic al întreprinzătorului român a încercat să-și treacă în propriul patrimoniu o afacere căreia-i asigura doar managementul. Disputa dintre cei doi s-a tranșat în mod neașteptat: Schwarzenberg a preluat activul “viu”, lăsându-l pe Ghiță cu câțiva oameni și cu o siglă imposibil de impus pe piață. Ambele televiziuni rezultate din schisma “Realității” au pierdut teren și audiență, făcând Antena 3 scăpată în câștigător pe intervalul segmentului de știri. Fără Realitatea, cu un Money Channel în căutare de finanțare și cu “Cațavencu” scos la licitație de ANAF, Vântu a rămas deja o amintire în frământatul sector media. Al doilea eșec major al anului vine dinspre holdingul celui mai bogat român: Dinu Patriciu. Succesul tranzacției cu “Rompetrol” se consumă în rateurile în serie înregistrate în domeniile în care acesta și-a băgat o parte din bani. Dacă ambițiosul proiect “MIC.RO” este deja la pământ, Holdingul Adevărul parcurge o lentă implozie. De la tiraje de peste 200.000 exemplare – e drept, ajutate de cărți și cadouri – cel mai ambițios cotidian a pierdut, pe rând, edițiile regionale, cele de week-end-uri, suplimentele, rămânând sub nivelul – record (invers) de 30.000 exemplare, tipărite pe la alte tipografii – cea proprie nemaireușind să plătească datoriile la hârtie. Grevat de facturi neachitate de peste 30 milioane de euro, Holdingul condus de un fost tutungiu, a renunțat și la proiectul televiziunii, având în prezent dificultăți și în plata cu întârziere a salariilor. Presa scrisă rămâne marele perdant al competiției cu criza. Până și tabloidele au înregistrat în acest an scăderi semnificative ale tirajelor și a publicității. Marile companii europene, care găsiseră în România piața ideală pentru expansiune își restricționează afacerile sau renunță la ele. Trusturile germane ne-au părăsit definitiv, elvețienii de la Ringier au cedat aproape pe gratis două titluri ce fuseseră fala grupului (Evenimentul Zilei și Capital) concentrându-se spre magazinele de nișă, iar puținele ziare “serioase” rămase fac cu greu față dificultăților create de continua scădere a tirajelor. În competiția cu segmentul informativ gratuit pe care-l oferă radioul și televiziunea, presa scrisă se zbate într-un anonimat generat și de schimbarea unei generații de jurnaliști hârșiți în luptele post decembriste cu cele care n-au apucat să-și găsească o identitate.