Cristina Vecerdi, candidat PNL Braşov pentru Camera Deputaţilor: „Mă voi implica pentru realizarea Spitalului Regional Braşov”

- Care ar trebui să fie priorităţile pentru rezolvarea celor mai stringente probleme din sistemul sanitar românesc?
- Sistemul medical de urgenţă din România a cunoscut o dezvoltare continuă în ultimii 30 de ani, plecând de la un sistem în care pacientul critic ajungea rapid din stradă în spital, iar asistenţa medicală era prejudiciată de lipsa logisticii şi de pregătirea neuniformă a personalului medical. Cred că mai există în amintirea colectivă imaginea ambulanţelor tip Dacia în care ţineai perfuzia cu mâna scoasă pe geam sau ambulanţele tip TV cu o targă pe podea şi fum de motorină. Astăzi există un sistem de urgenţă integrat în care stabilizarea pacientului critic începe încă de la locul solicitării. Lanţul supravieţuirii pacientului care are nevoie de asistenţă medicală de urgenţă se face printr-un acces facil la un număr de telefon gratuit, dispecerizare medicală, alocarea de resurse în funcţie de complexitatea cazului, standardizarea pregătirii personalului medical  şi formarea continuă, standardizarea echipării ambulanţelor, primirea în spital într-o structură special destinată urgenţelor. Diversificarea acordării asistenţei medicale de urgenţă s-a realizat prin dotarea cu mijloace de transport terestre, aeriene şi navale din zonele cele mai greu accesibile către unităţile spitaliceşti. La ora actuală, marea familie a salvatorilor cuprinde medici, asistenţi medicali, pompieri paramedici, salvamontişti, piloţi a căror pregătire se face în echipe mixte care asigură calitatea actului medical de urgenţă.
Munca în sistemul de urgenţă este o vocaţie, nu se termină la oră fixă, nu îţi asigură weekenduri sau sărbători lângă familie, dar satisfacţia fiecărei vieţi salvate este motivul care te îndeamnă să mergi înainte. Am avut ocazia să interacţionez cu colegi din  străinătate şi să îmi dau seama că urgenţa, aşa cum o înţelegem noi aici, acasă, răspunde mult mai rapid şi mai bine nevoilor de sănătate faţă de alte ţări europene, modelul românesc fiind apreciat şi preluat şi în alte părţi.

- Ce ar putea reduce decalajul dintre condiţiile oferite la urgenţe în sistemul de stat şi în cel privat?
- În România, urgenţa în sistem privat apare în situaţii particulare sau izolate. Există servicii de ambulanţă privată care îşi oferă serviciile fie contra cost, fie decontate de Casa de Asigurări de Sănătate sau de programele naţionale de sănătate (ex: transport pacienţi dializaţi). Majoritatea sunt axate pe servicii de transport, asistenţă medicală la evenimente sau consultaţii medicale la domiciliu. În activitatea de urgenţă, cele două sisteme sunt complementare asigurând asistenţă medicală gratuită sau plătită direct la furnizor. Se discută tot mai mult de sistemul de asigurări private care poate stimula competiţia între furnizorii şi finanţatorii de servicii medicale ducând la sporirea ofertei cantitative şi calitative a serviciilor. Totuşi, asistenţa medicală de urgenţă nu ar trebui condiţionată de nici o primă de asigurare şi statul trebuie să asigure acest drept fiecărui cetăţean.

- Ce va aduce bun înfiinţarea Spitalului Regional Braşov? Ce va fi diferit faţă de serviciile de care beneficiază braşovenii în momentul de faţă?
- În primul rând, creşterea calităţii actului medical acordat pacientului, crearea unor condiţii moderne de lucru la standardele secolului 21, ridicarea de la zero a unei instituţii sanitare performante. Un fapt cert este că Braşovul are nevoie de un spital nou şi acest proiect este pe cale să prindă viaţă dacă suntem deschişi la oportunităţile pe care le avem în viitorul foarte apropiat şi anume accesarea de fonduri externe rambursabile şi nerambursabile în cadrul Mecanismului de relansare şi rezilienţă. Suntem înaintea altor judeţe care îşi doresc construirea de spitale prin faptul că, în ultimii 2 ani, autorităţile locale şi judeţene au făcut deja paşi importanţi prin alocarea terenului de construcţie, realizarea studiului de fezabilitate şi dimensionarea numărului de paturi raportat la concluziile experţilor în domeniu.
Spitalul regional, aşa cum este definit prin lege, este spitalul care este pregătit să rezolve cazuri cu complexitate deosebită atât din spitalele municipale şi orăşeneşti, cât şi din spitalele judeţelor arondate atunci când competenţa acestora este depăşită. Este un spital de categorie I cu finanţare adecvată şi grad înalt de performanţă în actul medical.
Lucrând în inima sistemului, acolo unde pacienţii cu afecţiuni acute mi se adresează zilnic, cunosc importanţa unui astfel de spital în judeţul nostru. Îmi doresc ca pacienţii cu afecţiuni severe să obţină cea mai bună îngrijire aici, la Braşov, îmi doresc ca braşovenii să îşi recapete încrederea în posibilităţile locale de a trata cazuri complexe. La ora actuală, se pregăteşte nu numai construcţia în sine, ci se fac paşi importanţi în creşterea gradului de complexitate a actului medical acordat: dezvoltarea unei secţii de chirurgie cardiovasculară, creşterea performanţei secţiilor de cardiologie intervenţională, neurochirurgie, neurologie, chirurgie oncologică. Am încredere că acest proiect, pregătit temeinic, va prinde contur în viitorul foarte apropiat şi mă voi implica activ în realizarea lui.

- Cum arată un sistem medical ideal din perspectiva dumneavoastră? Ce ţară credeţi că are un sistem aproape de perfecţiune?
- Un sistem ideal se bazează pe interdependenţa între echitate, libertatea opţiunilor şi eficientă. Accesul la serviciile de sănătate trebuie să înceapă cu informarea populaţiei asupra riscului de boală, cu servicii de prevenţie şi profilaxie a bolilor. Prin urmare, primul pilon ar fi educaţia despre sănătate, care trebuie să înceapă din şcoli. Al doilea pilon îl reprezintă diversificarea şi întărirea rolului medicinei primare, adaptând legislaţia la nevoile actuale. Un sistem funcţional, dimensionat şi finanţat corect prin sistemul de asigurări de sănătate, implicarea autorităţilor teritoriale şi coplata rezolvă o bună parte din problemele de sănătate în regim ambulator, scăzând presiunea pe spitale. Un pacient care este informat corect şi primeşte îngrijiri medicale din timp nu are nevoie să ajungă de fiecare dată la spital pentru investigaţii sau pentru conduită terapeutică. Internarea în spital trebuie rezervată cazurilor complicate care necesită îngrijire continuă sub supraveghere medicală permanentă. Al treilea pilon îl reprezintă accesul la servicii medicale spitaliceşti. Spitalele nu au nevoie doar de aparatură modernă, ci şi de o infrastructură optimă cu privire la acces şi la circuite funcţionale, de condiţii de cazare şi de îngrijire standardizate. Pilonul principal îl reprezintă profesioniştii din sistemul de sănătate şi creşterea gradului de satisfacţie a personalului medical. Este nevoie de formare continuă a personalului, de criterii de evaluare stabilite şi respectate, de încurajarea şi implicarea medicilor tineri în reformă. Experienţa, viziunea şi curajul trebuie să meargă mână în mână în reforma sistemului sanitar.

Articol comandat de Partidul Naţional Liberal - Organizaţia Judeţeană Braşov
CMF: 11200025