Crimele perfecte din Predeal şi Poiana Braşov

Cea mai dubioasă serie de crime din istoria României a avut loc în perioada comunistă. Patru femei au fost omorâte la Poiana Braşov, dintre care două în acelaşi an şi aceeaşi lună. Nici până astăzi nu este cunoscut autorul, iar specialiştii spun că Securitatea a muşamalizat totul. Cazul a purtat numele „Operaţiunea Bradul”. 

Prima victimă
Povestea începe în anul 1969. Mai precis, pe 21 septembrie 1969, în zona staţiunii de la Predeal. Maria Sârcă, o tânără muncitoare necalificată de la Fabrica de Panificaţie Timişoara, primise un bilet de odihnă prin sindicat. Putea să stea 12 zile la Predeal, la o vilă abia construită. Era necăsătorită şi foarte frumoasă, precizau martorii oculari. La numai 24 de ore de la cazare, tânăra nu mai era în viaţă. Trupul i-a fost descoperit în zona căii ferate. Fusese ucisă cu brutalitate. Cel mai probabil, a fost lovită cu un fier în zona capului. Criminalul a târât-o în şanţ şi a abandonat-o. Cadavrul a fost zărit de mecanicii de locomotivă. Autopsia efectuată a dezvăluit faptul că tânăra a murit ştrangulată. Totodată, era goală de la brâu în jos, în poziţie ginecologică (pe spate, cu picioarele depărtate). Era prima crimă.

„Mamaia de la munte” şi o crimă care a băgat în sperieţi străinii
Au trecut 5 luni de la crima din zona Predealului şi Miliţia nu a găsit vinovatul pentru uciderea tinerei muncitoare de la Fabrica de Panificaţie Timişoara. Lucrurile s-au complicat în momentul în care un turist vest-german cazat la Poiana Braşov, împreună cu un grup din ţara sa, a raportat la Miliţie dispariţia soţiei sale, Gisela Borman. Avea 37 de ani şi era o femeie foarte frumoasă. După numai 24 de ore, în dimineaţa zilei de 19 februarie 1971, în spatele complexului Poiana Ursului de la Poiana Braşov a fost găsit cadavrul nemţoaicei. Respecta acelaşi mod de operare. Fusese ştrangulată, era goală pe jumătate şi în poziţie ginecologică. Cadavrul era abandonat la rădăcina unui brad.
„Ultima dată fusese văzută în viaţă la 2 februarie, în jurul prânzului, când plecase spre complexul Mercur ca să vândă câteva obiecte de lenjerie. Cercetările preliminare, făcute de Miliţia şi Procuratura Braşov, au stabilit că victima fusese violată şi ştrangulată, iar mobilul părea a fi jaful, deoarece dispăruse suma de 220 de lei, pe care o avea la ea, şi un ceas cu brăţară de aur. Durata mare de timp care se scursese de la data dispariţiei până la găsirea cadavrului îndepărtase orice corp delict şi făcuse aproape imposibilă folosirea metodelor clasice de investigaţii. Găsirea autorului avea să fie foarte dificilă”, preciza cercetătorul Mădălin Hodor în „Anatomia unei anchete trucate de Securitate”, în Revista 22.
Situaţia era cât se poate de gravă. Mai ales că era vorba despre o turistă occidentală, iar incidentul păta imaginea României Socialiste. În plus, pregătirile pentru ediţia a patra a Festivalului „Cerbul de Aur” erau în toi, iar zvonurile despre crime circulau deja peste tot. Ancheta a fost preluată de însuşi inspectorul general al Miliţiei, general-maiorul Nicolae State. Era a doua crimă.
De precizat faptul că, în acea perioadă, Poiana Braşov devenise un soi de „Mamaia de la munte”, fiind frecventată de protipendada comunistă, dar şi de turiştii străini. În acea perioadă au fost introduse primele teleschiuri, telescaune şi telecabine pentru a deservi pârtiile de pe Masivul Postăvaru. În anii '70 apăruseră unităţi emblematice în stil alpin european, destinate atât turismului de masă pentru „oamenii muncii”, cât şi protocolului de partid sau oaspeţilor străini. Deşi prezentată ca o realizare a socialismului pentru odihna muncitorilor (prin bilete sindicale), Poiana Braşov a devenit rapid locul favorit de vacanţă sau de vânătoare pentru Nicolae Ceauşescu, demnitari comunişti şi delegaţii străine. Tocmai de aceea, crimele care se succedau deranjau profund la nivelul conducerii partidului.

Soţia colonelului de la Securitate şi „Operaţiunea Bradul”
Şi, pentru ca situaţia să devină cu adevărat un coşmar, în seara zilei de 21 februarie 1971, un bărbat care se recomandase ca fiind colonel de Securitate reclama dispariţia soţiei sale, Ana Pereanu, în vârstă de 51 de ani. Erau turişti veniţi din Bucureşti şi, după ce au fost la patinoarul de la Poiana Braşov, femeia s-a despărţit de grup şi nu mai era de găsit.
Pe data de 22 februarie 1971, la numai trei zile de la găsirea cadavrului nemţoaicei, în apropierea Restaurantului Coliba Haiducilor a fost găsit şi cadavrul soţiei colonelului de Securitate. Modul de operare a fost asemănător. Femeia a fost ştrangulată şi posibil abuzată. Era clar că aveau de-a face cu un criminal în serie care se găsise să opereze chiar în staţiunea ştabilor comunişti şi a turiştilor străini, tocmai când se apropia Festivalul „Cerbul de Aur”.
„Dată fiind gravitatea situaţiei, la 4 martie 1971, Inspectoratul General al Miliţiei emite Ordinul nr. 07099, prin care se solicita tuturor inspectoratelor judeţene ale Ministerului de Interne să participe la operaţiunea de găsire a criminalului. Securitatea este şi ea angrenată în căutare, reţeaua informativă fiind dirijată spre a afla orice detaliu relevant pentru cazul care purta numele de cod «Bradul»”, preciza Mădălin Hodor, în acelaşi articol, pentru aceeaşi publicaţie. Era a treia crimă.

Criminalul opera pe sub nasul Miliţiei şi al Securităţii
Deşi au fost implicaţi agenţi de Miliţie şi Securitate din mai multe judeţe, care efectiv răscoleau împrejurimile, coşmarul a continuat. Pe 1 aprilie 1971, la Predeal, de această dată, într-o zonă împădurită, este descoperit un alt cadavru. Situaţia era efectiv trasă la indigo: o femeie ştrangulată şi mai apoi violată.
Cadavrul aparţinea Mariei Blănaru, de 34 de ani, din Cisnădie. Era normatoare la întreprinderea din localitate şi venise la un curs de specializare. A fost văzută ultima oară de angajaţii de la recepţie, după ce a cerut informaţii privind locul unde se desfăşura cursul. Era cea de-a patra victimă. În acel moment, era clar că miliţienii aveau de-a face cu un criminal în serie. Au fost mobilizate resurse uriaşe. Au fost anchetaţi direct peste 4.000 de oameni şi au fost percheziţionate 71.000 de locuinţe.
Peste 7.000 de indivizi cu probleme psihice au fost, de asemenea, căutaţi şi cercetaţi. „Nu există pentru noi, la ora actuală, o problemă mai importantă decât aceasta, de a descoperi odiosul criminal care a acţionat în zona Braşovului”, preciza generalul-maior Nicolae State, şeful Inspectoratului General al Miliţiei în 1971. Nicolae Doicaru, şeful DIE, a dat dispoziţia ca făptaşul să fie găsit în 60 de zile.

Cum a ajuns un colonel de Securitate pe lista suspecţilor
Cercetarea documentelor din acea perioadă de către cercetători precum Mădălin Hodor a scos la iveală informaţii interesante despre acest caz. În primul rând, s-a ajuns la situaţia în care Securitatea să se implice în mod activ în acest caz, mai ales prin DIE (Direcţia de Informaţii Externe), serviciul de spionaj extern al României. Mai ales după ce s-a conturat ideea că unul dintre principalii suspecţi era un colonel DIE.
Era vorba despre colonelul Stelian Pereanu, soţul femeii găsite moarte în apropierea Restaurantului Coliba Haiducilor. Acest Pereanu era bănuit de uciderea soţiei sale şi nu era legat şi de celelalte crime. Era cunoscut faptul că Pereanu era consumator de alcool şi ar fi avut diferende dese cu soţia sa. Adică ieşeau certuri şi bătăi de pomină. Pereanu a început să dea de bănuit, mai ales că mai mulţi miliţieni zeloşi au început să răscolească cazul.
Şi-au dat seama că, de fapt, moartea doamnei Pereanu era o imitaţie a faptelor comise la Predeal şi Poiana Braşov. Femeia nu fusese, de fapt, violată, iar bijuteriile şi toate obiectele de preţ au fost lăsate la faţa locului. Spre deosebire de nemţoaică, care a fost jefuită. În plus, colonelul Pereanu avusese un comportament bizar în preajma incidentului. Iar microfoanele plantate în casa colonelului DIE scoseseră la iveală faptul că acesta mărturisise cum îşi ucisese soţia. Propriu-zis, acesta îi povestise, beat, unui prieten cum şi-a ucis nevasta. „După mai multe pahare de vin, acesta i-a mărturisit că şi-a ucis soţia şi i-a arătat exact cum a procedat ca să o asfixieze”, preciza Hodor, în articolul din Revista 22.
Mai mult decât atât, au fost descoperite de miliţieni şi încălţămintea, dar şi hainele purtate de acesta la momentul comiterii crimei. Ca totul să fie complet, au existat chiar şi martori. Mai precis, un martor îl văzuse pe Stelian Pereanu plecând împreună cu soţia spre Coliba Haiducilor, chiar înainte de crimă.

Securitatea şi şefii de la DIE muşamalizează totul
Deşi Pereanu a fost efectiv arestat de Miliţie, acesta a fost făcut scăpat de şefii de la Securitate şi DIE. Iniţial, Pacepa a refuzat să ofere benzile înregistrate în casa lui Pereanu, în care sigur se găsea mărturia compromiţătoare, la beţie. Ulterior, din arest, Pereanu a fost efectiv ascuns, pe motive medicale, de anchetatori. Mai ales că, la declaraţiile date Miliţiei, începea deja să se bâlbâie şi era pe punctul de a ceda. Ancheta a fost deschisă de câteva ori, dar Pereanu avea relaţii sus-puse.
Ceauşescu s-a interesat de caz, aşa că miliţienii şi securiştii au fost nevoiţi să scotocească prin toată ţara după recidivişti, în principal violatori, pe care au încercat, cu ajutorul torturii, să-i facă să mărturisească. Cazul a fost închis în 1986, fără a se stabili un vinovat. Interesant este faptul că, din cauza blocării de către Securitate şi DIE a anchetei, nu s-a mai aflat nici cine a fost autorul celorlalte crime. Este evident faptul că un criminal în serie începuse o serie de crime în zona Predeal–Poiana Braşov, căreia i-au căzut trei victime.