Creştinii ortodocşi sărbătoresc astăzi Izvorul Tămăduirii

Izvorul Tămăduirii, sărbătoare având loc în fiecare vineri din Săptămâna Luminată (prima vineri de după Paste), ne readuce în minte şi suflet izvorul dumnezeirii întruchipat de maica Domnului, Fecioara Maria, marcând o zi în care toate apele sunt sfinţite, iar agheasma are, mai mult decât oricând, darul tămăduirii şi curăţirii inimii creştinilor.
Conform unor tradiţii din bătrâni, în această zi sunt sfinţite toate apele, aşa că oricine bea din ele sau le foloseşte pentru a se spăla (în acele zone de pe trup vătămate de boleşniţa) se poate bucura de o înzdrăvenire grabnică. Bolnavilor li se recomandă ca în această sfântă zi să se îmbăieze sau să se spele cu rouă de dimineaţă. Tot acum se dădeau cep tuturor apelor, astfel încât să îşi astâmpere setea toţi oamenii care nu avut parte de apă nici pe pământ, nici în viaţa de pe celălalt tărâm. Tocmai de aceea, pe timpuri, în prima vineri de după Paşte, se căutau izvoare şi curăţau fântânile, existând credinţa că în acest mod apa va rămâne îmbelşugată în fântâni tot restul anului.
Sărbătoarea Izvorului Tămăduirii se ţinea pentru mântuirea sufletelor, slobozirea izvoarelor morţilor, pentru a se deschide izvorul ploilor şi vara să fie umedă, pentru rodnicia plantelor, belşugul din casă, împotriva pietrei sau grindinei. Cu această ocazie nu se muncea (cine lucra era lovit de o boală din care nu se mai deştepta până la moarte), nu se înjugau boii (ca să nu se îmbolnăvească şi să nu moară), nu se ţesea nimica (cu pânza ţesută în această zi nu se îmbrăcau nici măcar cei morţi, întrucât nu puteau fi primiţi pe cealaltă lume).
Şi se putea oare că în ziua de Izvorul Tămăduirii să lipsească niscaiva vechi vrăji sau practici de magie? Se zicea că femeile care lăsau în biserică, peste noapte, în joia din Săptămâna Luminată, un vas cu apă, şi îl recupereau după slujba de vineri, aveau norocul de a se spăla cu acea apă de numeroase neputinte. Pe de altă parte, dacă îndrăzneai să aşezi în ziua de Izvorul Tămăduirii o cană ori un vas cu apă sub un nuc sau un şoc, şi găseai mai târziu pământ la fundul acelui recipient, însemna că nu mai aveai multe zile de trăit.