Creșterea și descreșterea ,,imperiului” Băsescian

Băsescu a fost orice în ultimii opt, mai puțin președinte. Șef de partid, arogant, rege al celor care îl adulau, șmecher când a fost cazul, pârâcios la forurile europene, semnatar de acte care nu îi intrau în atribuții, dictator de ocazie, iubitor de blonde de la turism, stăpân peste justiție, demisionar în cinci minute, iubitor de geamparale, acuzator la adresa Parlamentului, amant, tată care își promovează în Parlamentul European progenitura agramată dar revărsând sexualitate, stapân satrapic asupra destinelor subordonaților, tăietor de fonduri, reorganizator al statului făcut după coloana aplecată umil a PDL, flegmatic cu adeversarii, ignorant în ale regulilor democrației, iubitor de Dacie în campanii electorale, disprețuitor al regulilor și normelor jocului democratic, neinteresat niciodată decât strict de imaginea sa. Stăpân imperial și arogant al destinelor românilor timp de opt ani. Săptămâna trecută, însă, Curtea Constituțională, plecând de la una din atribuțiunile sale, respectiv aceea de a verifica procedura prin care s-a desfășurat referendumul privind validarea sau invalidarea președintelui suspendat sau ba, a luat o decizie logică. Aceea că, cel puțin până în septembrie, când putem afla pe bune câți români suntem de fapt sau dacă mai votează și morții pentru noi, Băsescu nu va mai dormi nici la Cotroceni și nici în vila Dante și va trebui să folosească doar Dacia pentru a părea popular. Nu tu elicopter, nu tu Udrea. Fără alte împrumuturi externe și șmenozeli interne. Considerăm că în urma acestei decizii agitatul nostru suspendat va deveni și insomniac. Oricum, mai exact, până pe 12 septembrie cel mai popular șef de trib din PDL și iubitorul de geamparale nu poate redeveni președintele unui stat pe care din toată ființa sa l-a disprețuit – experiența ultimilor opt ani ne-a arătat acest lucru – dar l-a utilizat din plin în beneficiul său. Istoric vorbind, de la băile de mulțime pe care le practica la penultimul referendum din 2007, la hăhăiala arogantă când decidea tăierea pensiilor sau salariilor, la indiferența cu care comunica publicului eliminarea școlilor, distrugerea sistemului de învățământ și acapararea fondurilor FMI – în acest ultim caz fără a se realiza ceva practic, util și pe termen lung din acest fapt - Traian Băsescu pare acum prin comparație un simplu, un banal șef de aprozar de campanie. Tătucul suprem al destinelor unei națiuni se consolează în aceste momente de neînțeles pentru mentalitatea sa feudală prin conferințe la colț de stradă unde angajații presei ancorate din banul public coordonat de PDL încă își mai fac timp să vină. Cum niciodată rațiunea sau bunul simț nu i-au fost ghid lui Băsescu, ci doar o patologică dorință de putere și o aroganță de vânzător de ciungă adusă prin trafic și coasă la vânzare prin eludarea legii, mă aștept chiar ca acesta să declame în curând că nu și-a mai încheiat ultimul mandat. Și de aceea mai are dreptul la o altă candidatură și implicit un nou mandat de președinte. Mergând pe această logică șchioapă, stimate domn Traian Băsescu, mi-ar face plăcere să te mai observ încă odată în fața urnelor.