„Creştem copii cu un cocktail exploziv de deficit educaţional: financiar, digital şi sexual”

În contextul discuţiilor despre reforma sistemului de educaţie, profesorul Ciprian Mihali, director al Departamentului de Filosofie din Facultatea de Istorie şi Filosofie (Universitatea Babeş-Bolyai), aduce în discuţie trei forme de educaţie pe care le consideră esenţiale pentru cetăţenii de azi şi de mâine: educaţia financiară, educaţia digitală şi educaţia sexuală.
Din păcate, şcoala românească nu are capacitatea, strategia şi voinţa de a le transmite copiilor, opinează acesta. „E cu neputinţă ca profesorii, ţinuţi de către stat o viaţă în precaritate, la limita de jos a decenţei, la pragul sărăciei şi al umilinţei sociale, să educe elevii în spiritul economiei de piaţă şi al finanţelor capitaliste. De asemenea, e aberant să ne imaginăm că putem forma viitori antreprenori şi adulţi apţi să înfrunte sălbatica lume neoliberală prin cursuri de educaţie antreprenorială şi «transmitere de competenţe antreprenoriale» din nişte manuale ridicole”, arată profesorul.
În ceea ce priveşte educaţie digitală, Mihali susţine că aceasta eşuează atâta timp cât cursurile din şcoli se reduc la învăţarea, nu fără dificultăţi, a elevilor cum să creeze un document word sau să utilizeze aplicaţii de acum două sau trei decenii, de pe vremea începuturilor informaticii.
„Nici măcar nu e vorba că profesorii născuţi în epoca analogică, adică înainte de 1990-2000 gândesc încă şi practică digitalul ca pe o extensie a lumii analogice (a cărţii, a predării, a catalogului, a informaţiei). Ci e vorba de faptul că educaţia digitală înseamnă cu totul altceva decât această arheologie a lumii informatice”, detaliază el.

„Educaţia sexuală este marea angoasă a adulţilor ipocriţi din România”
Mihali analizează şi situaţia poate a celui mai delicat dintre elementele menţionate: educaţia sexuală.
„În sfârşit, dar deloc în ultimul rând, educaţia sexuală este marea angoasă a adulţilor ipocriţi din România, care au descoperit libertatea sexuală târziu, cu amărăciune şi adeseori cu violenţă şi nenumărate prejudecăţi. Sexualitatea este încă marele tabu al unei societăţi acrite şi îmbătrânite în traume personale şi colective, iar ceea ce profesori aparţinând acestei lumi adulte pot să transmită unor copii şi adolescenţi care au acces liber la informaţie, la contracepţionale, la imagini şi la spaţiul digital nu poate fi decât o formă de inhibare moralistă şi culpabilizatoare”, a susţinut profesorul.
De pe băncile şcolilor româneşti ies absolvenţi cu acest cocktail exploziv de deficit educaţional: financiar, digital şi sexual, spune el: „Deficit pe care încercăm să-l împodobim solemn cu comentarii la un roman neinteresant, cu patriotism la o istorie falsificată, cu obscurantism la religie şi, peste toate, cu dopajul toxic de meditaţii”.
Profesorul crede că acestea sunt cele trei forme de educaţie fără care un tânăr nu poate porni în viaţă astăzi. „Şi pe care nimeni nu e capabil să i le ofere ca educaţie sistematică, eliberată de frici şi de ignoranţă. Sunt cele trei „competenţe” vitale pe care copiii de azi le deprind în afara şcolii ca să poată supravieţui într-o societate dominată de adulţi rigizi şi egoişti”, concluzionează el.

„Educaţia sexuală în România e o glumă”
Postarea a avut zeci de comentarii. Reproducem câteva dintre acestea:
- „Aş mai puncta cel puţin două alte aspecte critice lipsă: primul e studiul logicii şi formarea gândirii critice; al doilea e educaţia fizică. Da, ştiu, orele de educaţie fizică sunt prinse în programă, însă realitatea e că mulţi copii nu participă, şi chiar şi cei care participă, de regulă joacă fotbal/baschet/volei/handbal, dar nu au parte de educaţie fizică în adevăratul sens al cuvântului; copiii nu învaţă să aibă o postură corectă – nici când stau, nici când merg, nici când aleargă sau sar; nu învaţă să structureze un antrenament, să periodicizeze nişte antrenamente, să se încălzească sau să facă stretching. Nu primesc elemente de bază de nutriţie sportivă. Nu învaţă să execute corect exerciţii – de la cele din şcoala alergării, la exerciţiile standard dintr-o sală de forţă, la exerciţii standard la saltea. Nu învaţă să respire corect. În lipsa acestei educaţii fizice, avem nişte procente uriaşe de obezitate infantilă, avem boli cardio-respiratorii la copii, avem baze reduse de selecţie cam în orice sport, şi lista poate continua...”
- „Primele două nu se pot face în şcoala obligatorie de stat. Nu ai profesori, indiferent cât i-ai plăti. În plus, cei mai mulţi profesori şi mediul intelectual în genere suferă de anticapitalism radical. Iar educaţia sexuală în România e o glumă. Bărbatul român îşi rezolvă onoarea ucigând femeia, nu rivalul.”
- „Dacă profesorii actuali sunt carenţi ei în aceste materii, de ce nu s-ar educa mai întâi profesorii? Sunt mii de resurse pe internet care explică simplu şi la obiect aceste chestii. Educaţia financiară nu te face expert în bursă sau antreprenor, ci trebuie să te facă să înţelegi valoarea banilor şi cum se produc, priorităţile într-o familie, etc. La fel cu sexualitatea, nu te învaţă să faci sex. Acolo trebuie să spargem tabu-urile. Am văzut astfel de materiale în Olanda, foarte bine făcute, unele predate chiar la orele de dirigenţie (de tutori/diriginţi).”
- „Acest deficit este o “povară” grea pe care o resimt din plin tinerii plecaţi la studii în afara ţării. Din această cauză, ei sunt nevoiţi să înveţe mult mai mult faţă de colegii lor din alte ţări, neavând nici măcar noţiuni de bază în foarte multe domenii. Iar mare parte din tot ce-au învăţat în România sunt lucruri complet inutile, care doar le-au consumat timp şi energie”.