Cravate și calmante pentru amicul din Tbilisi

Președintele georgian, Mihail Saakașvili, s-a înscris în galeria nemuritoare a celor mai penibile figuri ale istoriei contemporane. Două secvențe sunt suficiente pentru a-i stabili profilul: cea în care-și mănâncă cravata, în direct, pe toate canalele de televiziune, și cea în care se uită înspăimântat la cerul pe care s-ar fi putut să apară elicopterele rusești care-l vânau. Cele două secvențe marchează sfărșitul unui mit: al democratului Saakașvili, proocidentalului Saakașvili, al oponentului hotărât față de hegemonia rusească, campionul portocaliu al Caucazului. Toate acestea s-au prăbușit în urma incredibilii aventuri în care s-a lansat în chiar ziua în care armele ar fi trebuit să tacă, lăsând să vorbească sportul. Candidatul la administrarea în NATO a făcut atunci ultimul lucru pe care ar fi trebuit să-l facă: a declanșat un conflict armat. Și nu unul oarecare. Gestul său constituia nu atât recuperarea justificată a unei părți din teritoriul național, cât provocarea directă a unei mari puteri. Saakașvili a procedat exact ca iepurașul din fabulă care-l provoacă pe urs la trântă, bazându-se că în spatele său stă, ascuns, tigrul! După agresiune, s-a trezit în situația unei replici căreia nu-i putea face față: tigrul avea alte treburi sau n-avea nici un chef să intre într-un conflict cu ursul, în ai cărui ochi tocmai se uitase, deslușindu-i conturul sufletului. S-a trezit înghesuit în propria-i vizuină, de ursul furios. Nu i-a mai rămas decât să strige din rărunchi: săriți! Mă agresează! Săptămâni în șir, lui Saakașvili nu i-au mai ajuns canalele de televiziune pe care să dea în vileag abuzurile incalificabile ale agresorului. Poticienii occidentali și media de serviciu l-au tratat ca pe un copil handicapat căruia se fac că nu îi văd defectele nevindecabile. Au condamnat agresiunea, dar n-au mișcat un deget pentru aliatul lor cel răsfățat. Singur și trist, lui Saakașvili nu i-au mai rămas decât prietenii adevărați. Portocalii ca și el. După ce vânzoleala din Tbilisi s-a mai potolit, Traian Băsescu s-a urcat în avionul prezidențial și s-a dus să-și consoleze amicul. Nu s-a dus cu mâna goală: a luat cu el un set complet de cravate rezistente la ronțăit și calmante. Care să-i redea amicului Mihail liniștea, pentru a putea dormi fără să mai aibe coșmare în care elicopterele trimise de Putin i se învârt amenințător pe deasupra capului. Și a mai venit Traian cu ceva: cu sfatul - rezultat din experiența proprie - ce cel mai bine ar fi ca liderul de la Tbilisi să discute direct cu cel de la Moscova. Și să-i recâștige - dacă se mai poate - încrederea pierdută la Tsinvahili...