Crăciun fără bucurie

Autor: Iulian CUIBAR

Publicat la 23 decembrie 2014

Fără familie, casă şi cu sănătatea şubrezită, pentru Viorica, un om al străzii din Braşov, sărbătorile nu au aceeaşi însemnătate ca pentru majoritatea dintre noi.

Are 32 de ani şi întreaga viaţă i-a fost o aventură tristă şi plină de momente cu adevărat dramatice. Povestea ei începe într-un orfelinat din Oneşti, unde povesteşte chiar ea, făcând haz de necaz, „nu mi-a lipsit apa de câte ori îmi era foame şi nici bătaia încasată fără motiv”. 18 ani a stat la cămin, timp în care a rămas cu o mulţime de amintiri urâte, cu un geamantan burduşit cu haine căpătate, o valiză militărească din lemn şi cu meseria de zugrav vopsitor în urma şcolii de meserii. A locuit apoi un an de zile în Gara Bacău, unde s-a ales şi cu tuberculozaă, iar apoi, izgonită de poliţişti, a ajuns în gara din Braşov. „Nouă ani am stat acolo, am lucrat ca femeie de serviciu, aveam camera mea, îmi făcusem un oarecare rost. S-a terminat însă totul, pentru că am fost dată afară, a fost adusă altă femeie în locul meu. De atunci dorm pe unde apuc. Am fost bătută şi batjocorită de nenumărate ori”, ne spune Viorica Popa trista ei istorisire. În viaţa ei sunt prezente alcoolul, drogul oamenilor străzii - aurolacul, adună chiştoace de ţigară, le desface iar apoi savurează din plin o „penală”.

„Eu ce să mai fac?!”

A luat la rând fiecare centru de persoane fără adăpost din oraş, însă tot pe stradă a ajuns după 6 luni. Hoinăreşte pe unde apucă, se încălzeşte pe unde poate şi îşi caută cu disperare un loc de muncă al său: „Ştiu să spăl să fac curat, am mai lucrat ca măturător. Cântam «vino, mamă, să mă vezi!», însă după trei zile am fost data afară pe motiv că nu văd bine”. Părinţii i-au murit în 2005, din cauza băuturii, însă spune că oricum nu a avut o relaţie cu ei, căci pe ea a crescut-o căminul. Singurul venit este ajutorul social pentru handicap de gradul III, iar dacă ar avea o cameră a ei, cât de mică, s-ar considera un om fericit. Câteodată simte că a ajuns la capătul puterilor şi se întreabă: „Eu ce să mai fac?!”. Zilnic merge la sediul Asociaţiei Catharsis, instituţie care luptă pentru respectarea, promovarea şi apărarea drepturilor copilului. Acolo femeia îşi mai găseşte un strop de linişte şi o porţie de mâncare.

Sărăcia o îmbolnăveşte des

„Vorbeşte şi se îmbracă asemenea unui bărbat şi se supără când oamenii o privesc mirat. Doar cunoscând-o ajungi să îi simţi căldura ascunsă a sufletului, zgâriat de cei cu care şi-a petrecut primii 18 ani din viaţă. Prima noastră întâlnire cu ea a fost în urmă cu 10 ani, când picioarele sale erau tumefiate şi stăteau să explodeze din cauza ulcerului varicos. Am dus-o la Spitalul Judeţean pentru operaţie şi mulţumim echipei medicale şi chirurgului Soare, care i-au redat sănătatea. Este singură în această lume! Nu are absolut pe nimeni care să o caute şi să-i întindă o mână de ajutor. Nu ar fi ajuns în această stare de degradare umană şi umilinţă dacă ar fi fost adoptată. Întrebăm şi noi Statul Român, Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, ce-i pot oferi pentru a o scoate din starea de letargie la care au condamnat-o când a venit pe lume?”, ne-a descris-o pe Viorica preşedintele asociaţiei, Azota Popescu (foto stânga).

Cu ani în urmă a fost internată la Spitalul Judeţean, Secţia Chirurgie, pentru varice la ambele picioare. În această toamnă a fost luată cu ambulanţa de pe stradă şi dusă la Spitalul Mârzescu, secţia Interne, diagnosticată cu hepatita B şi nefrită. Era îngheţată, flămândă, în stare de şoc, medicul Eugenia Chiriacescu, fiind cea care a făcut eforturi pentru a o redirecţiona către alte spitale. De aici a ajuns la Neuropsihiatrie Braşov, în grija dr. Hania Hapczinski, „medici braşoveni de prestigiu dar şi oameni de omenie, care-au tratat-o pe Viorica, nu numai ca pacient ci şi ca pe un om singur pe lume”, ne spune Azota Popescu. Bate zilnic străzile şi doarme de ani de zile prin case părăsite, în beznă, fără apă, fără căldură, fără speranţa că se mai trezeşte a doua zi. S-a născut înainte de revoluţie şi a fost hărţuită timp de 25 de ani prin mai multe orfelinate româneşti. „Nu ar fi ceea ce este astăzi, omul străzii, dacă cei care se ocupă de ocrotirea minorilor abandonaţi i-ar fi găsit o familie adoptivă! Drama ei, aceeaşi cu drama sutelor de tineri dezinstituţionalizaţi, este cel mai important motiv care ne determină să luptăm pentru dreptul fiecărui copil abandonat la o familie adoptivă. Adopţie nu instituţionalizare intr-o în Casă de copii”, a concluzionat Azota Popescu drama tinerei.

+1 -0

Comentarii

nu este nici un comentariu

Adaugă un comentariu

Din aceeași categorie

După ei, amendăm tot Braşovul! Poliţia Locală a devenit „Poliţia Florilor”. Un braşovean a fost amendat cu 100 de lei pentru că a plantat flori în grădina blocului

Poliţia Locală Braşov a dovedit exces de zel în cazul unei braşovence de 76 de ani care a plantat câteva flori în zona verde a blocului în care locuia. Situaţia a fost reclamată[...]
2024-04-26 citeste mai mult
Cişmele „şi pentru om, şi pentru câine”, prea fragile pentru Braşov

Montate anul trecut, cişmelele „şi pentru om, şi pentru câine” din Braşov nu sunt prea solide. Astfel, una dintre ele, amplasată în Livada Poştei, lângă Rectorat,[...]
2024-04-26 citeste mai mult
Centrul Braşovului nu se închide în weekend. Regulamentul a căzut la vot

Restricţionarea traficului în Centrului istoric al Braşovului şi în Şchei la sfârşit de săptămână pentru anumite categorii de autovehicule a fost pe ordinea de zi a Consiliului[...]
2024-04-26 citeste mai mult
Teatrul Sică Alexandrescu şi fântâna din Piaţa Sfatului, „schimbate la faţă” după ce au fost curăţate de profesionişti

Teatrul Sică Alexandrescu şi fântâna din Piaţa Sfatului din Braşov au fost parte dintr-un amplu proiect de curăţenie derulat de o firmă lider în tehnologii de curăţare, început[...]
2024-04-26 citeste mai mult
La 20 de ani, cu gând de moarte

Tragedie în Avantgarden: O tânără a murit după ce a căzut de la un geam situat pe casa scărilor, între etajele 4 şi 5. Locuia în acelaşI bloc, dar la etajul 1
2024-04-26 citeste mai mult