Coşmarul lui De Gaulle

Deşi „creierul” (îţi trebuie, într-adevăr, mult creier ca să tragi cu un kalaşnikov în clienţii unei terase) acţiunii teroriste de la Paris n-a fost încă prins, iar poliţiile din vreo trei state europene patrulează zi şi noapte, succesul atentatelor este total: opt oameni, dintre care şase şi-au luat singuri paşaportul către paradisul în care-i aşteaptă regimentele de virgine, au pus pe butuci ordinea publică şi siguranţa Franţei şi Belgiei. Şcoli închise, metrou suspendat, turismul anulat – sunt consecinţe la care nu s-ar fi ajuns altfel decât cu preţul unor mari eforturi. Se poate spune că „statul islamic” (ce stat în stat mai e şi ăsta?) a patentat noua dezordine mondială provocată prin terorism. Fără avioane, fără strategii savante, fără cheltuieli mari (cât mai costă un automat din asta rusesc, produs şi la noi la Cugir? Eu am achiziţionat unul, prin 97 – legal – cu vreo câteva mii de lei!). O ţară ca Franţa este blocată săptămâni în şir, iar sediul Uniunii Europene pus în stare de asediu! Nici nu e de mirare că islamiştii care sapă tuneluri prin zonele pe care le controlează ca să scape de efectele bombardamentului ruşilor – singurii care mai fac ceva nu doar ca să-l ajute pe Assad – nu par să dea înapoi, mai ales când constată ce uşor este să răspunzi cu aceeaşi monedă, dar cu cheltuieli incomparabil mai mici (e drept, sacrificând câţiva naivi).

Este o diferenţă de resurse şi de randament care trebuie să pună Europa pe gânduri. O repetiţie a crizei din 2008 poate fi provocată nu de lăcomia bancherilor, ci de eficienţa teroriştilor. Care nici măcar nu mai trebuie antrenaţi şi îndoctrinaţi prin tabere din deşert. Acest lucru se realizează foarte simplu în moscheile din buricul capitalelor europene, care au fost înălţate din ultracorectitudine politică a campionilor multiculturalismului.

Zilele trecute, ambasadorul german Lauk, un diplomat original pentru care prevederile acordului de la Viena referitor la conduita reprezentanţilor diplomatici nu face doi bani, ne mai dă o lecţie, după cea prin care ne-a mustrat de la înălţimea catedrei de la ambasadă în legătură cu corupţia de la noi, cu puţin timp înainte ca lumea să ia cunoştinţă de deontologia de la Volkswagen şi de la Federaţia Germană de fotbal, icoanele de corectitudine ale republicii federale. Ne zice dânsul într-un mesaj diplomatic că nimeni n-ar trebui să conteste hotărârile Comisiei Europene în legătură cu repartizarea cotelor de imigranţi. Aşa cum le respectă şi Germania. E drept, fără nici o legătură cu unele interese de politică socială, ci doar cu grija drepturilor omului. Cu alte cuvinte, ar trebui să fim fericiţi că dintre migranţii ademeniţi de cântecul de lebădă al doamnei cancelar, care se gândeşte de pe acum cum vor fi plătiţi pensionarii de peste vreo două decenii, un număr oarecare ne va fi lăsat nouă. Cu tot cu foarte posibilii terorişti îmbrăcaţi în haine de refugiaţi, pe care-i vom adăposti şi hrăni pentru a-şi putea îndeplini în linişte sfintele lor misiuni.

Preşedintele de Gaulle avertiza încă de acum mai bine de 50 de ani că se poate gândi că va veni ziua când localitatea sa natală îşi va schimba numele din Colombey sur deux Eglises, în Colombey sur deux... Mosques... Ceea ce mă face să cred că era mai lucid decât toţi politicienii actuali...

Pentru că nu este deloc exclus ca liniştea viitoare a Europei să fie condiţionată de concesii majore pentru ceea ce va deveni confesiunea dominantă...