Corlăţean la bulău!

Punctul pe Y.
Corlăţean la bulău!
Profund implicat în procesul electoral – noul câmp tactic, inaugurat odată cu ancheta Referendumului – DNA cere Senatului să-i fie dat pe mână Corlăţean. Acuzaţii grave plutesc deasupra creştetului grizonat al fostului ministru de Externe: a manipulat alegerile prezidenţiale din Diaspora şi a împiedicat expaţii să-şi aleagă preşedintele dorit. Cu alte cuvinte, ar fi obţinut foloase necuvenite în favoarea altcuiva. Nu a sa personal. Folosul lui – dacă e să-i spunem aşa – a fost că după incidentele de la primul tur a fost schimbat.

Nu mă aştept, desigur, să-l văd pe dl Corlăţean luat cu mascaţii de la Senat şi pus în cătuşe pentru a fi livrat procurorilor nerăbdători să le facă dreptate diosporezilor. Ba, chiar, mă îndoiesc că senatorii, dacă vor vota cum le dictează conştiinţa şi cum le permite regulamentul, vor aproba cererea DNA. Însă nu asta este problema.

Problema e că, tot mai des, justiţia intervine în procesele care ţin de decizii administrative şi de prevederi constituţionale. Dacă lucrurile vor continua în această direcţie, vom putea asista la arestarea primului-ministru, pentru cine ştie ce Ordonanţă de Urgenţă care le ridică semne de întrebare vigilenţilor procurori, sau la umflarea parlamentarilor care votează o lege care poate fi interpretată într-un sens penal. Nu m-aş mira ca braţul lung al legii să-l ajungă şi pe preşedinte pentru decorarea unor persoane faţă de care ar putea avea niscai obligaţii patrimoniale. De ce nu?

Să revenim însă la “oaia” noastră ministerială. Adică la dl Corlăţean. Ce-a făcut acesta? A luat decizia unde să se amenajeze centre de vot şi câte – conform prerogativelor sale ministeriale. O decizie administrativă, coroborată cu fondurile acordate de la buget. Desigur că orice interpretare e posibilă – mai ales aceea că nu au fost amenajate suficiente centre şi că nu s-au aflat unde era mai mare nevoie de ele. Aceste lucruri au apărut însă ca evidente abia după vot, nu înainte. Logistica electorală a fost calibrată după demersurile ultimului scrutin prezidenţial, când s-au înregistrat doar vreo 5000 de votanţi şi când unele centre, precum cel de la Paris, au funcţionat cu o eficienţă ieşită din comun (dl Baconschi personal a asigurat cam un vot la 30 de secunde, performanţă demnă de Guiness Book). De data aceea (adică în 2014) au fost peste 30.000 de votanţi. Puteau fi mai mulţi dacă… Acuzaţiile procuraturii pornesc de la premisa că dl Corlăţean s-ar fi pus de-a curmezişul dorinţelor diasporei, pe motiv că aceasta nu-l avea la ficaţi pe şeful său, Ponta căruia în acest fel i-ar fi oferit un folos necuvenit. Dar Ponta n-a câştigat alegerile. Le-a câştigat Iohannis. Lui i s-a oferit folosul necuvenit. Deci, pe bune, Corlăţean ar putea fi acuzat că a forţat, în mod nedemocratic, alegerea actualului preşedinte, la rândul lui beneficiar de foloase necuvenite.

Din orice întâmplare de acest fel trebuie trase nişte învăţăminte: ce se va întâmpla la viitoarele alegeri prezidenţiale? Ce riscuri va întâmpina ministrul de Externe de atunci dacă va calibra centrele de votare după fluxul ultim şi vor fi de două ori mai mulţi doritori? Dar dacă sondajele vor indica faptul că diaspora inclină spre contracandidatul actualului preşedinte? Va fi acesta acuzat de “spălare de voturi” şi de “foloase cuvenite”?