Copiii la putere

Medicul psihiatru David Eberhard, tatăl a 8 copii, spune că stilul permisiv de a fi părinte creează o generaţie de tineri adulţi fără empatie socială, fără norme şi limite, care, după o copilărie de răsfăţ, sfârşesc prin a fi dezamăgiţi în viaţă: „A-i spune NU unui copil nu este acelaşi lucru cu a-l bate. Copilul trebuie să ştie ce înseamnă limitele, trebuie să ştie ce înseamnă refuzul şi opoziţia”.
„Am plecat de la a nu avea voie să le dăm o palmă la fund şi am ajuns la a nu avea voie să le zicem nimic care să îi supere sau să îi deranjeze”, spune David Eberhard.
Psihiatrul susţine că părinţii au această fixaţie că trebuie să fie super-protectori cu copiii lor pentru a nu li se întâmpla nimic rău. „Efectul este naşterea unei generaţii de copii foarte fragili, cărora ne este aproape imposibil să le spunem ce să facă. Au devenit ca nişte păpuşi de porţelan. Noi nu mai avem curajul să îi corectăm sau să luăm măsuri pentru a-i îndrepta. În mod automat, acest lucru transformă copilul într-un viitor tânăr şi adult fără repere, fără norme şi limite”, susţine Eberhard.
Acesta a constatat că actualele generaţii de părinţi trăiesc cu sentimentul vinovăţiei faţă de proprii copii în ceea ce priveşte timpul tot mai puţin petrecut cu ei. „Părinţii muncesc tot mai mult, îşi dau copiii la grădiniţă şi şcoală de la vârste tot mai mici, apoi încearcă să compenseze timpul pierdut departe de copii oferindu-le tot ce îşi doresc şi lăsându-i să hotărască orice. În esenţă, acest lucru provoacă copiilor mai mult rău decât lipsa timpului petrecut alături de părinţi.”
În noua sa carte, „Copiii la putere”, psihiatrul suedez scrie despre educaţia liberală ca o metodă care renunţă la constrângeri şi pedepse şi susţine că vinovaţi sunt părinţii care nu se comportă ca adulţi responsabili. Acesta reclamă atitudinea părinţilor care încearcă să devină cei mai buni prieteni ai copilului.
„Copilul nu are nevoie să îi fiţi prieten, ci părinte. Nu trebuie să coborâţi la nivelul lui, să nu îl contraziceţi, să îi faceţi tot timpul pe plac, să nu mai aveţi nici o putere de decizie. E total greşit. Copilul are nevoie de limite, de opoziţie, de disciplină şi rigoare”, susţine psihiatrul.
Acesta arată că tocmai această relaţie permisivă părinte-copil a dus la prăbuşirea disciplinei în şcoli şi a calităţii actului educaţional, dar şi spre creşterea îngrijorătoare a tentativelor de sinucidere în rândul adolescenţilor şi a consumului de droguri. Când copilul nu mai are teamă şi respect pentru părinţi, el nu mai are limite, busolă de orientare.