Copii dispăruţi, din ce în ce mai mulţi. Jumătate au părinţi, jumătate nu. DGASPC: 31 de cazuri la Braşov, doar luna trecută

România se confruntă de câteva decenii cu o scădere a natalităţii şi a populaţiei, în general. Ca şi cum această problemă nu ar fi îndeajuns, aproape 10.000 de sesizări ce priveau copii care au dispărut au fost în ţara noastră, anul trecut. În perioada aprilie 2023 – aprilie 2024, au ajuns la poliţie sesizări în legătură cu dispariţia a 9.902 copii. Este adevărat că, de foarte multe ori, aceştia au revenit acasă ori au fost găsiţi de poliţişti şi duşi înapoi, în familie.
Alarmant este, însă, faptul că peste jumătate reprezintă plecări voluntare din locuinţele sociale, căminele şcolare sau centrele DGASPC, potrivit statisticii Inspectoratului General al Poliţiei Române, solicitate de Organizaţia Salvaţi Copiii România.
Dintre aceste sesizări, în acest moment, mai sunt active 424, dintre care majoritatea (295) privesc minori cu vârsta cuprinsă între 14 şi 17 ani. Experţii Salvaţi Copiii atrag atenţia că aceste plecări voluntare ale copiilor sunt adesea un simptom al uneia sau mai multor experienţe negative care li se întâmplă.
La Braşov, numai luna trecută s-au înregistrat 31 de plecări ale copiilor aflaţi în grija DGASPC.  „În luna aprilie a acestui an, 31 de beneficiari ai sistemului de protecţie au părăsit, fără permisiune, serviciul social în care au stabilită măsura de protecţie specială. Dintre aceştia, 19 au revenit sau au fost aduşi de Poliţie (date valabile la 30 aprilie 2024). Facem menţiunea că beneficiarii care pleacă fără permisiune din serviciile sociale sunt, în general, aceiaşi. În acest moment, luna mai 2024, există 14 situaţii de absenţă fără permisiune din serviciul social de tip rezidenţial”, a precizat joi purtătorul de cuvânt al DGASPC Braşov, Lidia Mailat (foto).

DGASPC Braşov sesizează de fiecare dată Poliţia de îndată, pentru fiecare plecare fără permisiune a unui beneficiar din sistemul de protecţie.
O situaţie chiar şi mai gravă a fost dezvăluită în aceste zile în Sectorul 4 din Municipiul Bucureşti, unde se suspectează că exista o reţea, din care făceau parte şi angajaţi ai DGASPC Sector 4, racola şi folosea minori din centre pentru prostituţie. De-a lungul timpului au mai existat astfel de sesizări, chiar şi o comisie parlamentară ajungând la concluzii asemănătoare, însă măsurile au fost de fiecare dată punctuale, iar sistemul a continuat să funcţioneze.  
La nivel internaţional, începând cu 1983, 25 mai e declarată Ziua Copilului Dispărut.

DE CE FUG COPIII: 5 CAUZE
O problemă principală în lupta pentru prevenirea plecărilor de acasă ale copiilor este percepţia greşită a fenomenului şi în special asocierea cu termenul voluntar. De cele mai multe ori, aceste plecări sunt denumite plecări voluntare, însă acest termen neagă complexitatea şi natura fenomenului.

Motivele pentru care copiii fug de acasă:
- Copiii fug în primul rând din cauza problemelor de acasă, iar în fruntea listei se află diferitele forme de violenţă, conflictul, abuzul şi neglijarea. Schimbările în dinamica familială, stilul parental prea autoritar şi consumul de alcool şi droguri al unui părinte reprezintă de asemenea probleme identificate acasă.
- Două traiectorii principale sunt identificate atunci când se cercetează motivaţiile din spatele fugarului. Aceste traiectorii sunt: pleacă de acasă din cauza a ceva şi pleacă de acasă spre ceva. Copiii care fac parte din traiectoria „pleacă de acasă din cauza a ceva” identifică fuga ca un mijloc de a se distanţa de o situaţie dificilă. În schimb, copiii care fac parte din traiectoria „pleacă de acasă spre ceva” identifică frecvent fuga cu dorinţa lor de a se apropia de o persoană sau de o situaţie care par mai dezirabile decât cele actuale.
- Sănătatea mintală este identificată ca un motiv comun pentru a fugi, deseori aparţinând traiectoriei „pleacă de acasă din cauza a ceva”. Din această categorie fac parte mai ales tinerii cu episoade depresive şi ideaţie suicidară.
- Copiii din centrele de plasament reprezintă unul dintre grupurile de tineri cele mai expuse riscului şi cu probabilitate crescută de a fugi şi a avea dificultăţi în accesarea ajutorului. Motivele comune includ dorinţa lor de a se alătura familiei de origine sau cuiva apropiat lor şi problemele ce ţin de ocrotirea lor din centrele de plasament.
- Cea mai frecventă problemă pe care copiii o experimentează la şcoală are legătură cu bullyingul, urmată de tulburările de învăţare, frecvenţa redusă la ore şi presiunea socială din partea colegilor.
„Sunt esenţiale prevenţia şi sprijinul oferit copiilor în momentele dificile. Momentul întoarcerii acasă sau în centru este o etapă delicată în traiectoria copiilor fugari, ceea ce necesită o atenţie sporită din partea familiilor şi a profesioniştilor. Tinerii au identificat momentul întoarcerii ca un pas semnificativ care le influenţează decizia de a fugi din nou sau nu. Părinţii, îngrijitorii şi familiile rămân cei mai importanti factori pentru prevenire şi sprijin, tinerii având nevoie de comunicare deschisă, ascultare, empatie şi o relaţie bazată pe grijă şi compasiune. Copiii au nevoie de adulţi în care să aibă încredere”, spune psihologul Salvaţi Copiii România, Mihaela Dinu.