Contra-anticorupţia

Un vajnic susţinător al anticorupţiei marca „MM 10!” (şi credincios tovarăş de de pahar al unui fost ministru care îl angajase consilier sub acoperire) are o revelaţie care pur şi simplu îi blochează intelectul: toată tevatura din ultima vreme, cu binoame, trinoame, cine le lui Oprea, dar - mai ales - sala de lectură SIPA au un unic şi monstruos obiectiv: compromiterea, totală dacă se poate, a anticorupţiei printr-o măiestrit articulată contra - anticorupţie!
În opinia (fermă) a respectivului totul, dar absolut totul, este cusut cu aţa albă a diversiunii, culmea reprezentând-o afirmaţia iresponsabilă că Monica Macovei, această veritabilă preoteasă a moralităţii politice, ar fi tras vreun beneficiu personal de pe urma inventarului făcut de credinciosul Cristi Danileţ dosarelor cu informări referitoare la magistraţi.
Oricât mi-aş dori să pot fi de acord cu susţinătorul acestei teze, tot mă încearcă nişte umbre de îndoială. Dar dacă...? Desigur, nimeni nu poate băga mâna în foc că la aniversarea lui Onţanu comesenii ar fi complotat cum să ia din voturile lui Geoană şi să i le transfere ştiţi dv cui - iar asta chiar dacă procesul de votare de la Paris ridică serioase semne de întrebare, pe care doar teoria relativităţii le-ar putea lămuri. Sigur că nici Codruţa Kovesi, cea care declara că detestă compania politicienilor, nu prea avea ce căuta la respectiva sindrofie, mai ales că nici nu avea loc în crama unei podgorii. Cât despre generalul Coldea, acesta nu putea fi acolo decât în calitatea sa de subaltern al lui  Maior, pentru a asigura protecţia inclusiv informativă a şefului său. Nu ştiu ce elemente semnificative ar putea desprinde comisia parlamentară din investigarea acestui episod (despre dosarul deschis „la mişto” de Lazăr nici nu merită să mai pomenim), mai ales că la origine se află o „turnătorie” făcută de comun acord cu cei turnaţi şi investigaţi. Nici măcar dintr-o altă anchetă parlamentară (legislativul ar trebui să se mişte mai vioi, că iar i-o ia Lazăr înainte) referitoare la arhiva SIPA, nu văd ce s-ar mai putea desprinde semnificativ, din brambureala interesată care a domnit acolo. Cu siguranţă că Danileţ, luându-l pe preţiosul său „nu” în braţe şi netrebuind să înfrunte alte acuzaţii decât cele ale celui care a dat în vileag tărăşenia când nu mai avea nimic de pierdut în confruntarea sa cu parchetul. Cât despre Monica Macovei...
Dacă poate fi ceva desprins din acest şir de întâmplări neîntâmplătoare, acest ceva se referă la mecanismele vicioase ale acţiunilor cărora li s-a pus numele pompos de anticorupţie. Se poate reconstitui modul de funcţionare al reglărilor de conturi politice, pe filiera obţinerii de informaţii din ascultările efectuate de SRI, combinarea lor cu rodul denunţurilor interesate obţinute cu tehnica proprie procurorilor DNA şi - mai ales - conectarea dosarelor astfel rezultate la mecanismul esenţial de obţinere a condamnărilor necesare.  Filierei deja amintite i s-a alăturat - cu rol hotărâtor - Înalta Curte de Justiţie, unde persoane manipulabile ca Livia Stanciu (ajunsă de-a dreptul miraculos în această funcţie, în ciuda modestiei sale intelectuale mai mult decât evidente )au putut să manipuleze, la rândul lor, magistraţi care aveau ceva pe conştiinţa morală şi profesională, sau ceva de câştigat. Cam pe aici se situează contribuţia „copiilor” făcute prin arhiva SIPA, când se ardeau becurile, ca şi succesul de-a dreptul consternant al unor instanţe care au reuşit condamnări spectaculoase în lipsa probelor, sau pe bază de...telepatie!
Dacă luăm la numărat inventarul succeselor anticorupţiei, vom constata că în afara cauzelor „dedicate”, care trebuiau rezolvate cu orice preţ, restul este plevuşcă, prea puţin semnificativă pentru o anticorupţie reală. Iar dacă ceva este contra anticorupţiei, nu poate fi decât ea însăşi şi cei care o reprezintă.