Constructorul de extratereștri

Parapanta de fâș Eduard Popa spune că singurul fapt care îl distinge față de colegii săi de facultate este că nu s-a lăsat călcat în picioare. A absolvit Liceul Militar, iar în facultate se dădea cu parapanta construită din fâș și funii. „Aterizarea era puțin mai dură. Au fost colegi care și-au rupt picioarele, dar eu n-am avut probleme”, își amintește amuzat inginerul. Brașoveanul a știut mai tot timpul cum să rămână în picioare, atunci când viața îi punea piedici. A lucrat 7 ani în IAR Ghimbav, după care a plecat în State. În trei săptămâni s-a ales cu o fabrică Norocul lui, sau mai degrabă ghinionul altuia, a făcut ca să se întoarcă din SUA cu propria fabrică. „Am lucrat cu cei din State prin intermediul internetului. Eu făceam proiectare și le-o trimiteam, iar ei o puneau în lucru. Așa s-au născut avioanele ușoare Alaskan Bushmaster (Stăpânul boscheților - n.r.), care erau foarte bine vândute în Alaska. Am stat trei săptămâni pe pământ american. Am încercat să-l conving pe patronul fabricii să finanțeze construirea unei fabrici în România, pe care să o plătesc prin virarea de astfel de avioane. El s-a îmbolnăvit grav și pentru că nu mai era în stare să o conducă, ne-am înțeles să-mi doneze fabrica. M-am întors în țară și cu fabrica și cu licența pentru avioane”, a declarat Eduard Popa. Fabrica s-a livrat cu taxe vamale De fapt, americanul i-a donat o linie de asamblare în valoare de 150.000 de euro. „Bucuria mi-a fost la fel de mare ca și valoarea taxelor. Când am ajuns în vamă am aflat că trebuie să plătesc taxe vamale de vreo 50.000 de euro”, susține brașoveanul, care nu dispune de o astfel de sumă. Așa a devenit inginerul singurul constructor privat din România. Fabrica ICA-RO se află în Bartolomeu, într-o hală de 400 de metri pătrați, retrasă. Nu are nici măcar o panou luminos care să dea de știre, dar „tocmai asta este și ideea”, spune Popa, care crede că în România astfel de preocupări nu sunt bine primite. Proiectul din sufragerie Fabrica inginerului brașovean a trecut prin restructurări și a rămas cu opt angajați. În ciuda acestui fapt, aici se poate construi cam orice îi trece prin cap lui Eduard, de la avioane și elicoptere, la scaune speciale pentru handicapați, comandate din străinătate. Aici se realizează în principal trei tipuri de avioane ușoare și ultrușoare: Eduard IA, Eduard IIA și Alaskan Bushmaster. Primul tip de avion are o istorie interesantă. „Este primul avion, conceput, proiectat, construit și omologat în România. L-am conceput într-o cameră dintr-un cămin de nefamiliști, din Bartolomeu”, își amintește Eduard Popa. Stăpânul boscheților din Alaska (Alaskan Bushmaster) a fost vândut în peste 60 de exemplare în această regiune înghețată. „Fratele” extraterestrului Eduard IIA se remarcă printr-o formă deosebită. Avionul, denumit „Luxor”, a fost proiectat după imaginea monstrului din celebra peliculă de lung metraj „Alien” (extraterestrul - n.r.). „Extraterestrul din filmul omonim a fost conceput să inspire forță, teamă, agilitate”, este de părere constructorul. Fuselajul aerodinamic urmărește liniile fluide ale corpului monstrului care scuipă acid. În ciuda inspirației, Luxor este mai degrabă un avion de agrement, cu două (ultraușor) sau patru locuri(ușor), care inspiră siguranță. Varianta ultraușoară costă între 30 și 40.000 de euro, iar cea ușoară 70-85.000 de euro. Este mai economic și mai fiabil decât o Dacie. „Avionul consumă între 8 și 11 litri de benzină pe oră. Iar într-o oră parcurge cam 200-250 de kilometri. Benzina poate fi una banală, de minim 98 cifra octanică. Întreținerea este ușoară. O poate face clientul”, afirmă Eduard. Elicopterul cu 30% mai puține piese Deși are propria fabrică de avioane, Eduard nu se consideră un om fericit. „Visul meu nu a fost să construiesc un avion, ci un elicopter”, mărturisește brașoveanul. Fericirea nu este departe, întrucât visul este în curs de construcție. Se numește „Gerula”. De această dată, brașoveanul nu s-a mai inspirat decât din propriile cunoștințe. Elicopterul de tip Eduard H1 a fost conceput pe baza unei singure ecuații matematice. Simplu, nu? „Am calculat la această ecuație timp de doi ani de zile. Nu a fost simplu deloc”, spune constructorul. Dacă îi vor ieși socotelile, dar mai ales finanțările, elicopterul va putea intra nu peste mult timp în producția de serie. „Are un rotor care îi mărește stabilitatea și nu are elice anti-cuplu. Are o fiabilitate mult îmbunătățită. Este mai sigur și din cauza faptului că are cu 30% mai puține piese, costurile de întreținere sunt cu 30 % mai mici”, spune Eduard Popa. Elicopterul ar ieși la aer în 8 luni, dacă ar exista finanțare, dar întrucât vânzările de avioane nu sunt spectaculoase, elicopterul va fi gata în 2 ani, cel mai probabil. Păianjenul zburător Eduard Popa nu pare a fi modelul împământenit al omului de geniu. Pare un om simplu, nu vorbește în citate și nici nu arată ca după o noapte în laborator. În schimb, doarme două ore pe noapte și gândește tot timpul. „Chiar și în momentul când stau de vorbă cu cineva gândurile nu-mi dau pace. Îmi vin tot felul de idei parcă șoptite de niște voci”, mărturisește bărbatul. Nu-i semn bun, am spune, dar cu si-guranță că este unul extrem de creativ. Datorită acestor gânduri șoptite s-a născut unul dintre cele mai secrete proiectele: „păianjenul zburător”. „Zboară orizontal ca un avion și vertical ca un elicopter”, spune Popa, parcă visând la păianjenul mecanic. Această mașinărie va fi construită pe baza unor sisteme deja folosite la avioanele sale și unele care vor fi folosite la elicopter. Păianjenul este de fapt, un fel de farfurie zburătoare, care plutește fără să fie trasă sau împinsă de vreun motor tradițional. Motorul lui este în mare parte o… țeavă. „Va funcționa cu un motor derivat din «ajutajul Coanda». Nu va avea nici un ansamblu rotitor vizibil”, spune constructorul.