Conspirația internațională a mogulilor

Vântu e prin Creta, Patriciu se pregătește, probabil, să vâneze elefanți prin Kenya, iar Voiculescu își petrece timpul liber la Corbeanca. E clar că mogulii „interni” au lăsat-o mai moale, de când i-a deconspirat CSAT-ul. Asta nu înseamnă însă că au renunțat la manevrele lor destabilizatoare. Ba, ceea ce este mai grav, au predat ștafeta „agențiilor” străine, presei manipulate de mogulii internaționali. Se știe că la nivel global există acorduri și înțelegeri de împărțire a piețelor. De pildă, un Rupert Murdoch îi spune lui Patriciu: Dinule, eu nu mă bag pe piața ta, cu „Independent”-ul, nici la Vaslui, nici la Galați, dar nici tu nu te bagi cu „Adevărul de seară” la Londra și la Manchester. Dar când avem interese comune, trebuie să cooperăm! Or, iată că s-a ivit momentul: mogulii au pus un premiu pe capul președintelui român, conducătorul CSAT! Vor să-l dea jos și în locul său să aducă un politician obedient, care să le facă jocurile și să le dea pe gratis Poșta Română și Centrala Sării. Și atunci au acționat. Altfel nu se exprimă apariția concertată în publicații și pe canale importante din Franța, Germania și Anglia (apropo: mai funcționează oare axa Washington-Londra-București?) a unor articole cu caracter denigrator la adresa șefului statului și a unora dintre cei mai destoinici miniștri ai săi, cu caracter vădit dușmănos și destabilizator. Cum altfel decât un atac la adresa ministrului Dezvoltării ar putea fi interpretat modul în care un gest de profundă caritate, ca cel al Elenei Udrea – de a împărți încălțăminte (cu toc) sinistraților este persiflat de o publicație franceză? Sau publicația germană care, referindu-se la discuțiile purtate de președinte, în cadrul vizitelor de lucru, cu oamenii muncii rămași fără obiectul acesteia, le compară cu acțiunea unui taur furios într-un magazin de porțelanuri? Ori faptul că eforturile aproape disperate ale eroicului premier Boc, de a salva țara de la colaps prin cele mai bune măsuri posibile, este catalogată de aceeași parte a presei drept „incompetență, dacă nu chiar reavoință”? Dacă astfel de lucruri ar fi apărut în presa română, ele ar fi fost susceptibile de a fi catalogate – pe drept – ca atacuri la adresa siguranței naționale. Iar Parchetul și-ar fi făcut, desigur, datoria. Așa însă, oamenii de bine, care nu se lasă influențați de campaniile dușmănoase ale celor câteva posturi de televiziune ai căror jurnaliști s-au pus în solda unor interese antinaționale, pot să solicite Guvernului activarea prevederilor Articolului 53 din Constituție, pentru a salva țara. Cât mai poate fi salvată!