Consiliul Fiscal: Cheltuielile din sectorul public vor atinge maxime istorice

Ponderea cheltuielilor de personal din sectorul public în produsul intern brut şi în total cheltuieli bugetare este proiectată să atingă maxime istorice în 2018, avertizează Consiliul Fiscal (CF) într-un raport.
Potrivit specialiştilor, cheltuielile vor depăşi nivelul pre-criză, evoluţie de natură să evidenţieze vulnerabilitatea poziţiei finanţelor publice în eventualitatea materializării unui şoc macroeconomic advers.
„Este de remarcat, în particular, că ponderea în PIB şi în total cheltuieli bugetare (nete de fondurile UE) a cheltuielilor de personal în sectorul public este proiectată să atingă maxime istorice în 2018, depăşind chiar şi nivelul pre-criză, evoluţie de natură să evidenţieze vulnerabilitatea deja menţionată a poziţiei finanţelor publice în eventualitatea materializării unui şoc macroeconomic advers. Reducerea masivă a cheltuielilor de investiţii din ultimii ani pentru a acomoda presiunile de 7 amploare localizate la nivelul cheltuielilor rigide (de natura salariilor şi pensiilor) este cu atât mai puţin oportună într-o economie în care insuficienţa infrastructurii este identificată în mod sistematic drept element de blocaj la adresa creşterii economice pe termen lung”, se arată în analiza CF.
Potrivit CF, nivelul prevăzut în propunerea de rectificare bugetară pentru cheltuielile de personal ale bugetului general consolidat, 86,2 miliarde lei, respectiv 9,1% din PIB, depăşeşte plafoanele definite de Legea nr. 269/2017 (pentru aprobarea plafoanelor unor indicatori specificaţi în cadrul fiscal-bugetar pe anul 2018, n.r.) atât pentru cuantumul nominal (cu 5,1 miliarde lei), cât şi pentru cel exprimat ca procent din PIB (cu 0,2 pp, în pofida revizuirii ascendente a PIB nominal comparativ cu estimarea folosită în construcţia bugetară).
Specialiştii atrag atenţia că reducerea masivă a cheltuielilor de investiţii din ultimii ani pentru a acomoda presiunile de amploare localizate la nivelul cheltuielilor rigide (de natura salariilor şi pensiilor) este cu atât mai puţin oportună într-o economie în care insuficienţa infrastructurii este identificată în mod sistematic drept element de blocaj la adresa creşterii economice pe termen lung.