Consensul: victoria împotriva nimicului!

Prima acţiune a noii preşedinţii finalizată în forţă şi încununată de succes: Klaus Iohannis le-a pus revolverul în piept premierului şi miniştrilor, cu consimţământul delegaţiilor partidelor parlamentare obţinând acordul pentru majorarea bugetului Apărării la 2% din PIB. Nu vă speriaţi: nu aşa, deodată, ci până în 2017!

A fost nevoie ca diverşi emisari ai Departamentului de Stat să ne bată – în timpul crizei din Ucraina – obrazul şi să ne atragă atenţia că NATO nu este un fel de Maica Tereza care să-i oblojească pe nevoiaşii organizaţiei. 

Că securitatea colectivă – chiar dacă este asigurată în principal de americani – costă, iar aceste costuri trebuiesc achitate. Altminteri riscăm să ne trezim cu omuleţii verzi ai lui Putin pe la Gurile Dunării şi să ne întrebăm cu naivitate ce caută acolo.

Semnalul a fost recepţionat şi de Băsescu, care a profitat de el ca să-i mai tragă un perdaf final „mincinosului” de la Moscova, fără a se da însă de ceasul morţii, din simplul motiv că nu mai era treaba lui. Era a celui care-i prelua moştenirea lăsată în crama Cotrocenilor. Aşa s-a făcut că noul preşedinte şi-a notat în agendă, la priorităţi, această temă delicată. Cu atât mai delicată cu cât noul buget abia se copsese şi cu chiu cu vai în el au mai fost adăugaţi vreo 0,2% pentru cheltuieli urgente cu securitatea cibernetică pe care ne-am oferit să le-o asigurăm prietenilor noştri din Insula Şerpilor şi de pe canalul Bâstroe.

Acţiunea prezidenţială a fost atent orchestrată. Mai întâi s-a făcut anunţul că peste o săptămână vor urma consultări. Partidele şi-au ales cu grijă delegaţiile, să fie cât mai reprezentative (liberalii l-au băgat în echipă pe Atanasiu, ca fost ministru al Apărării). Uneperiştii au mizat pe tresele de general ale şefului lor, dar şi pe proaspăta achiziţie – fostul ministru al Telecomunicaţiilor, Valerian Vreme, cu experienţă în dosarul Microsoft. Ponta l-a luat pe Dragnea, iar Daniel Constantin pe câţiva dintre cei care nu mai răspund cântecelor de sirenă ale lui Felix. La Cotroceni s-a procedat cu tot protocolul, consilierii fiind nevoiţi să se ridice de pe scaune mai des şi să strângă mai multe mâini decât toate cele de până acum. Nu ştim exact care au fost, în detaliu, argumentele preşedintelui, dar este cert că nimeni n-a rezistat farmecului său personal şi toată lumea a fost de acord: nici o obţinere, nici un vot împotrivă! Bucuros că, în sfârşit, s-a instalat consensul, pentru prima dată în 25 de ani (într-o chestiune ce ţine de apărare), Klaus Iohannis a ieşit pe treptele preşedinţiei, cu toate drapelele în spate şi a comunicat naţiei victoria obţinută. O victorie asupra nimicului! Adică s-a decis (?) că alocaţia bugetară va creşte treptat până în 2017, fără a se preciza nici cu cât şi nici de unde! Va fi, probabil, treaba altor miniştri ai Bugetului, dacă nu chiar şi altor prim-miniştri şi chiar a unui alt parlament şi a altor partide parlamentare. Nimeni n-a scos nimic din buzunare ca să se întrebe de ce, cum şi de unde.

Ferice de naţia care-şi începe o nouă etapă de existenţă, cu un preşedinte adept al lucrului bine făcut, cu consensul mult dorit!