Confesiunile unui „călău cu suflet”: Un medic din Codlea, membru al echipei de exterminare de la Auschwitz

Unul dintre cei mai notorii criminali de război ai celui de-Al Doilea Război Mondial se năştea la Codlea, pe 24 noiembrie 1888. De o egala infamie cu Josef Mengele, medicul român Fritz Klein este arestat de britanici pe 15 aprilie 1945 în Bergen-Belsen şi este condamnat la moarte pentru rolul său în masacrarea a mii de oameni în lagărele de concentrare naziste.
Fritz Klein ajunsese virulent în antisemitismul sau încă de pe băncile facultăţii. În timp ce studia medicina la Universitatea din Budapesta, logodnica sa îl părăseşte pentru un evreu, iar acest lucru îi va motiva ura pentru ei până în ultima sa zi.
După ce şi-a terminat studiile, se întoarce în ţară şi începe să practice prin părţile Braşovului, numai că, odată cu izbucnirea războiului, se înrolează în armată română ca sanitar şi participă la luptele de pe Frontul de Est până în 1943.

În serviciul Germaniei naziste
În acelaşi an, în urma unui protocol semnat cu Hitler, statul român se angajează să-i elibereze pe etnicii germani din serviciul militar, pentru a fi recrutaţi de cel de-al Treilea Reich, iar Klein este selecţionat pentru încorporare în trupele de elită ale SS.
După ce petrece câteva săptămâni în Iugoslavia ocupată, este staţionat în iarna lui 1943 la Auschwitz, unde ajunge repede cel mai de temut doctor al lagărului, depăşit numai de însuşi Mengele.
Dacă triajul pentru camerele de gazare era o sarcină detestată până şi de medicii SS, Mengele şi Klein erau singurii ce nu trebuiau constrânşi să facă selecţiile. Ei păreau lipsiţi de remuşcări când trimiteau sute de oameni în camerele de gazare, iar în cazul lui Klein motivul era simplu: „din respect pentru viaţa umană, eu trebuie să înlătur un apendice cangrenos dintr-un trup bolnav. Evreii sunt apendicele cangrenos în corpul umanităţii. Şi din această cauză eu îi elimin”.
Supravieţuitorii lagărului şi-l amintesc pe Klein ca pe un om care ascundea în spatele zâmbetului sau cordial o răutate inimaginabilă. Cei care ajungeau la Auschwitz şi nu erau apţi de muncă erau trataţi de Klein cu bunăvoinţă şi căldură, neştiind că erau îndrumaţi către camerele de gazare. Din această cauză prizonierii l-au şi numit „călăul cu suflet.”
Însă, odată cu întoarcerea cursului războiului împotriva Germaniei naziste, Klein este transferat la începutul lui ianuarie 1945 în Bergen-Belsen. Trei luni mai târziu, trupele britanice care au sosit acolo au găsit nu doar zeci de mii de oameni subnutriţi, ci şi alte zeci de mii de cadavre împrăştiate de-a lungul lagărului sau îngrămădite unele peste celelalte.
Înfuriaţi, i-au obligat pe gardienii şi doctorii SS să stea treji zi şi noapte pentru a-i îngropa pe toţi. De altfel, una dintre cele mai cunoscute fotografii ale celui de-al Doilea Război Mondial îl înfăţişează pe medicul roman în mijlocul unei gropi comune.

„Am acţionat doar la ordin”
Epuizarea l-a ajuns în cele din urmă pe Klein şi este internat la un spital militar din Schwarmstedt. Totuşi, nu a scăpat de interogatorii. Mărturiile luate de pe patul său de spital vor releva pentru prima oară rolul central al doctorilor SS în lagărele de concentrare naziste:
„Odată ce transporturile ajungeau la Auschwitz, intra în sarcina doctorului să-i aleagă pe cei care nu puteau munci. Printre ei, copii, oameni bătrâni şi bolnavi. Eu am văzut camerele de gazare şi crematoriile de la Auschwitz şi ştiam că cei pe care îi selectam urmau să meargă în camerele de gazare”, spunea Klein.
„Eu am acţionat numai la ordinele primite de la dr. Wirths (şeful doctorilor SS de la Auschwitz – n.red.). Nu pot spune de unde primea dr. Wirths ordinele şi nu am văzut niciun ordin în scris legat de gazarea prizonierilor. Toate ordinele îmi erau date verbal”, a mărturisit acesta.
Întrebat cum de el ca doctor nu s-a opus acestor selecţii, a răspuns succint: „Niciodată nu am protestat faţă de trimiterea oamenilor la camera de gazare, deşi nu am fost de acord niciodată. Cineva nu poate protesta când este în armată. Nu era plăcut să participi cum ştiam că persoanele selectate urmau să meargă la camera de gazare. Persoanele ce rămâneau însărcinate în lagăr şi prin urmare nu erau apte de muncă erau şi ele selectate”, le-a declarat Klein anchetatorilor.

Inculpat în primul proces de la Belsen
În toamna lui 1945, Klein este trimis în judecata împreună cu alţi 44 de inculpaţi. Deliberările au durat două luni, din septembrie până în noiembrie 1945, încheindu-se cu condamnarea lui şi a încă 11 persoane la moarte.
Klein a primit sentinţa cu aceeaşi nepăsare, pe care le-a arătat-o victimelor sale. Pierrepoint, călăul britanic care s-a ocupat de execuţii, a rămas surprins de cât de detaşat era. Nici măcar atunci când i-a aşezat ştreangul nu s-a clintit. Douăzeci şi cinci de secunde mai târziu, Klein îşi dădea ultima suflare, răzbunând, măcar simbolic, morţile a mii şi mii de oameni.