Condamnaţi pe viaţă

Situaţia din orfelinatele din România de la începutul anilor ‘90 a scandalizat o lume întreagă. Unul din locurile de tristă amintire este orfelinatul de la Şimleu Silvaniei, cunoscut şi drept „Orfelinatul groazei”. Copiii crescuţi aici au trăit clipe de teroare, comparabil cu ce au suferit deţinuţii politic din ţara noastră. Unii dintre ei au avut, în cele din urmă noroc, însă alţii au fost condamnaţi pe viaţă.
Este cazul lui Ştefan Rostas (foto 2), un copil crescut în Orfelinatul groazei, care a ajuns om al străzii la Braşov. În weekend, Ştefan a împlinit 45 de ani şi este într-o situaţie extrem de complicată. „Aş putea să spun că situaţia lui Ştefan, în acest moment, este chiar dramatică. Atâta timp cât el nu mai poate să meargă, având probleme locomotorii care nu au fost tratate la timp, a avut o tijă introdusă într-un picior sau chiar în ambele, nu îmi amintesc exact. Cert este ca, fiind neglijat, are reale probleme cu deplasarea. Are şi probleme cu dantură. La 45 de ani să nu mai ai dinţi să mănânci... A venit la mine cu două banane şi mi-a spus că nici pe acelea nu le poate mânca, din cauză că nu mai are dinţi. Acum a ajuns din nou în adăpostul de noapte”, a povestit Azota Popescu.
În acelaşi orfelinat a crescut şi Izidor Ruckel (foto 1). La vârsta de 11 ani avea un picior amputat şi destinul lui părea să fie mult mai crud decât cel al lui Ştefan. O familie de americani a venit cu ajutoare la orfelinat şi a fost impresionată de discuţia purtată cu Izidor. Deşi americanii aveau 7 copii, au decis să-l adopte pe Izidor, împreuna cu alţi doi copii cu probleme. Astfel, viaţa lui Izidor a devenit una nesperat de frumoasă iar americanul născut în România a scris, până acum, mai multe cărţi. „Izidor este la această oră un cetăţean american împlinit, fericit, realizat pe toate planurile. Şansa lui de a fi ceea ce este a fost adopţia internaţională. Avea 11 ani, un picioruş amputat, nimeni nu credea că el mai poate fi adoptat”, a mai spus preşedintele Asociaţiei Catharsis Braşov.

Statul român a semnat acorduri internaţionale prin care se obliga să respecte adopţia internaţională pentru copiii care nu sunt adoptaţi pe plan intern. Ce înţelege România în aceşti ultimi ani prin adopţie internaţională pare o glumă: copii adoptaţi de cetăţeni români care locuiesc – temporar sau definitiv – în străinătate. Astfel, le răpim dreptul la o viaţă normală şi la fericire unor copii nevinovaţi. Cazuri precum cel al lui Ştefan sunt cu zecile de mii, iar altele, aşa cum este cazul lui Izidor, sunt şi ele de câteva sute. Aceşti copii sunt, de fapt, ai noştri, ai tuturor şi, poate ar trebui să încercam să ne gândim la ce este mai bine pentru ei şi să le oferim o şansă la viaţă. Pentru cei pe care nu îi vrea nimeni în România, adopţia internaţională este singura şansă.


Foto1: Izidor Ruckel alături de actorul Morgan Freeman. Actorul l-a intervievat pe Izidor pentru un rol pe care l-a interpretat într-un documentar ce face parte dintr-un serial de televiziune „Povestea noastră”.

Foto 2: Ştefan Rostas, un copil crescut în Orfelinatul groazei, care a ajuns om al străzii la Braşov. În weekend a împlinit 45 de ani.