Concursul de premieri: cine știe, câștigă!

Ultima ieșire publică a președintelui (nu cea de la mall, ci cea de la pupitrul din Cotroceni) a avut doar o fațadă informativă – aceea de a lămuri poporul în legătură cu ce s-a întâmplat la Bruxelles și care a fost rolul său personal în asigurarea succesului summit-ului – și nu eșecul, cum s-au grăbit să titreze ziarele și televiziunile dușmănoase față de “instituțiile statului”, altele decât cele acaparate de puciști. Din poliloghia înșirată preț de vreo 15 minute de Băsescu, nimeni n-a înțeles nimic și uneori am avut impresia că nici pe domnia sa nu l-au lămurit prea bine consilierii lui Ponta care l-au însoțit. Concluzia care se impunea din acest speech este că, acolo, lucrurile sunt atât de complicate încât succesul negocierilor s-ar fi putut transforma într-un eșec dacă în locul său ar fi participat premierul! Principalul “mesaj” al președintelui a fost însă reglarea de conturi cu adversarii săi politici, pe care i-a satirizat cum i-a venit la gură, le-a dat porecle, i-a umilit, pentru ca în final să devină serios și să amenințe chiar: terminați cu atacurile la adresa președintelui! – a spus el, de parcă președintele era un bun prieten de-al său căruia îi sărea dezinteresat în ajutor. Nu mai atacați instituțiile statului! – a mai adăugat tot dânsul, lumea pricepând că nu e vorba despre orice instituție, ci de cele “verticale”, care nu s-au lăsat intimidate la suspendare, dar care dovedesc o mare timiditate acum, când e lupta mai grea. Pentru ca, în final, să pună degetul pe rană: geaba credeți voi că o să-l numesc pe Ponta premier! (n-a spus-o chiar așa, dar toată lumea a înțeles despre ce e vorba). Când va fi să numesc un șef de guvern, după alegeri, voi vrea să știu ce obiective are și cum se realizează! Am înțeles de aici că Constituția îi dă dreptul să facă un fel de concurs “Cine știe câștigă!” în care toți cei cu pretenții se vor alinia în fața sa, iar el le va pune întrebări: pe aia cum o rezolvi? Dar pe aialaltă? De unde iei banii? (că n-ați fost în stare să faceți nici măcar un buget până acum!). Apoi, în funcție de răspunsurile primite va decide: tu faci Guvernul! Să te văd la treabă! Simplu ca bună-ziua și, mai ales, perfect democratic. Numirea de premier nu e o bagatelă și nimeni nu trebuie să-și imagineze că președintele își va abandona prerogativele prin care și altădată a mai corectat el rezultatul de la urne, în sensul fericirii poporului cu cei mai capabili premieri din istorie.