Comoară inestimabilă redată Braşovului

Curatorul bisericii - Lehni Werner, alături de alţi membri ai prezbiteriului – Arnold Ungar, Thomas Şindilariu şi Albrecht Klein.

Potirul dispărut în urmă cu un secol de la biserica evanghelică din Bartolomeu şi recuperat recent tocmai din Germania a revenit „acasă”, fiind prezentat public joi de către membrii ai prezbiteriului comunităţii săseşti din această parte a Braşovului.  
„Pentru noi, comunitatea săsească din Bartolomeu, ziua de 23 august a fost una mare, dar nu în sensul folosit altădată, când se spunea că «Stalin şi poporul rus, libertatea ne-au adus», ci în sensul că «legea, justiţia şi Europa, potirul ne-au adus». Povestea acestui obiect sacru pentru noi spune că în 1916, imediat după sărbătoarea noastră de Sfântul Bartolomeu, o tradiţie îndelungată care duce până la momentul fondării Braşovului, s-a declanşat războiul împotriva Imperiului Austro Ungar. Populaţia germană a început să se retragă, dar în Bartolomeu managementul de criză nu a funcţionat foarte bine, iar obiectele de cult s-au pierdut. Nu s-au identificat nici atunci, nici astăzi persoanele care le-au luat. A fost o ruşine colectivă pentru comunitatea săsească din Bartolomeu, care a fost singura care în graba retragerii a pierdut bunurile valoroase ale bisericii”, a povestit istoricul Thomas Şindilariu.
Potirul a reprezentat o donaţie pentru biserică din partea consilierului regal şi ambasadorului extraordinar Hintz, care a poposit la Braşov într-o călătorie a sa spre Moscova.
A fost întreţinut de braşoveni cu cele necesare unui trai decent pentru rangul său, iar potirul a fost un semn de recunoaştere pentru comunitate.

După un secol de tăcere
În comunităţile săseşti există un obicei ca lucrurile care nu se pot schimba să nu fie discutate, la fel întâmplându-se şi cu potirul datat în 1703, care odată dispărut în 1916 a luat cu el toată averea sacrală a bisericii. După un secol de tăcere însă, au apărut informaţii despre tezaurul dispărut de la biserica Sfântul Bartolomeu.
„Un profesor universitar din Hanovra, care este custodele biericii evanghelice de acolo, a văzut că la o casă de licitaţie în 10 mai urmează să fie vândut potirul şi a anunţat un prieten sas din Braşov”, a explicat Thomas Şindilariu.

Minunea realizată cu eforturi uriaşe, într-un timp record
Membrii prezbiteriului condisderă că recuperarea potirului poate fi considerată drept o minune, realizată cu eforturi uriaşe şi într-un timp record, aproximativ două săptămâni, astfel încât obiectul să nu fie vândut la licitaţia pentru care era pregătit. „Imediat am făcut toţi paşii pentru a opri această acţiune, cu ajutorul unui avocat sas din Koln, care a reuşit să oprească acţiunea printr-o decizie a Judecătoriei Koln. În plan naţional, am sesizat parchetul. Printr-o colaborare interstatală, s-a realizat o anchetă şi s-a ajuns la o înţelegere cu deţinătorul potirului, iar astăzi îl avem acasă. Nu putem decât să spunem, este o minune mare, un lucru care se întâmplă la 500 sau 1.000 de ani. Noi, la sărbătorirea hramului, am avut un discurs anul trecut. Data de 27 august 1916 a fost ultima zi când sa folosit potirul şi iată că după 100 de ani l-am regăsit”, a declarat profesor avocat Arnold Ungar, consilier local şi vicepreşedinte al Camerei de Comerţ Balcanice.

Resfinţirea va avea loc odată cu hramul bisericii, la slujba din această duminică
Duminică, la locaşul cunoscut drept cea mai veche clădire din Braşov va avea loc sărbătoarea Sfântului Bartolomeu, prilej cu care potirul regăsit va fi resfinţit şi folosit la „Cina Domnului”, simbol al comemorării a 500 de ani de la reforma religioasă pornită de Luther. De altfel, la biserica din Bartolomeu este organizată şi o expoziţie pe tema reformei, ea putând fi vizitată inclusiv duminică, iar la eveniment vor fi invitaţi şi saşii din celelalte comunităţi din Ţara Bârsei.

Demersuri pentru recuperarea întregului tezaur pierdut
Membrii comunităţii săseşti din Bartolomeu spun că în continuare se vor face demersuri pentru recuperarea celorlalte obiecte dispărute, existând imagini şi descrieri ale acestora. „Mai există potirul vechi, în stil gotic, din sec al XV-lea, precum şi o cristelniţă, datată în jurul anului 1670”, a explicat istoricul braşovean Thomas Şindilariu.