Comisia Monumentelor Istorice nu a dat voie ca biserica fortificată din Viscri să se umple de hidranţi

După ce s-au petrecut o serie de tragedii, autorităţile au devenit mai atente în ceea ce priveşte măsurile de protecţie în caz de incendiu. O atenţie sporită în acest sens trebuie acordată şi monumentelor istorice, lucru care nu prea s-a întâmplat în special în ceea ce priveşte bisericile-cetăţi din Transilvania, care mult timp au fost lăsate pradă degradării. Încet, încet, acestea au început să fie renovate şi să reintre în circuitul turistic, astfel că trebuie acordată mai multă atenţie măsurilor de securitate.
Una dintre cele mai vizitate biserici fortificate din Braşov este cea de la Viscri, astfel că administratorii acesteia au pus la punct un plan de protecţie la incendiu. Ţinând cont că vorbim de un ansamblu de patrimoniu, proiectul a trebuit supus atenţiei şi Comisiei Zonale a Monumentelor Istorice din cadrul Direcţiei Judeţene de Cultură Braşov. Membrii comisiei nu au fost de acord cu amplasarea unor hidranţilor în incinta ansamblului bisericii evanghelice fortificate, ci în exteriorul fortăreţei. „Se pot identifica locuri de amplasare în imediata vecinătate, de exemplu în zona grupului sanitar”, se precizează în raportul comisiei de specialitate.
Anual, peste 15.000 de turişti din România şi din toată lumea ajung în satul acesta cu numai 1.000 de locuitori. Principala atracţie a satului rămâne biserica evanghelică fortificată. Lăsată în paragină, a fost restaurată iniţial în anii 1970-1971 şi ulterior, în 2003, a fost renovată cu sprijinul fundaţiei înfiinţate de Prinţul Charles.
În jurul acestei biserici se ţese o istorie veche, care coincide chiar cu cea a aşezării de azi. De altfel, actualul nume, Viscri, e dat de acest edificiu: pe la 1400, i s-a zis Alba eclesia, dar în germană s-a tradus prin Weißkirch – şi s-a românizat Viscri. Orişicât, trebuie spus că nu se cunoaşte precis momentul apariţiei acestei aşezări umane, căci a fost atestată destul de târziu în documentele medievale. Se ştie însă că, iniţial, aici au trăit secui, iar la final de secol XII, aşezarea a fost colonizată cu saşi. Chiar vechimea bisericii – construită în secolul XIII, pe locul unei bazilici romane de secol XII – atestă venirea coloniştilor: zona de vest a ceea ce avea să fie unitatea administrativă Scaunul Rupei a fost populată de imigranţi după 1162, când şi-a încheiat domnia regele Geza al II-lea al Ungariei. (BizBraşov.ro)